Politici de incluziunea socială a rromilor

Asa cum se stie in general este specific populaţiei de romi faptul că sărăcia, care a luat adesea forme severe şi extinse, este dublată de situaţii accentuate de marginalizare şi excluziune socială.

In mare parte un segment important al populaţiei de romi este prins în capcana unui deficit multiplu de resurse personale şi familiale: lipsa severă de venituri, condiţii de locuire adesea mizere, lipsa de educaţie, de calificare, angajare predominantă în activităţi economice din zona gri/subterană, lipsa actelor de identitate. Datorită acestei poziţii marginale accentuată de rata sensibil mai ridicată a criminalităţii, romii sunt frecvent obiectul sancţiunilor sociale şi nu de puţine ori al diferitelor forme de discriminare. La acestea se adaugă o imagine publică cel mai adesea negativă. Toate aceste condiţii afectează advers accesul la serviciile sociale publice: educaţie, învăţământ, ocupare, securitate personală şi chiar asistenţă socială.

''Specificul excluziunii sociale la populaţia de romi constă tocmai în existenţa unor surse de excluziune care la restul populaţiei nu există sau sunt întâlnite extrem de rar, precum lipsa unei identităţi legale sau situaţie locativă ilegală. '' ( Whelan, B. J. şi Whelan C.T. 1995 )

După un proces de integrare de ce cele mi multe ori forţată în formele de viaţă modernă ''în regimul socialist, dar cu unele efecte cert pozitive reglementarea sitauţiei legale a populaţiei, participare şcolară, participare în forme legale la activităţile economice, populaţia de romi a primit cel mai dur şocul crizei economiei socialiste şi mai apoi şocul tranziţiei .In ultimii 20 de ani, se poate considera că situaţia populaţiei de romi s-a agravat mult mai accentuat decât a restului populaţiei. Marea majoritate a populaţiei care se confruntă cu sărăcia extremă în România este de etnie romă. Lipsa identităţii legale, cu efectul excluderii de la orice drept social, afectează un număr important de romi. Aceştia sunt excluşi complet de la toate celelalte drepturi derivate din statutul de cetăţean: asistenţa socială, asigurări sociale, drept de participare politică, angajare într-un loc de muncă legal. Datele sugerează că '' procesele de dezagregare socială ale tranziţiei au avut ca una dintre consecinţe faptul că populaţia tânără să fie afectată semnificativ mai mult decât populaţia adultă şi vârstnică de lipsa de identitate legală.'' ( www.iccv.ro)

Sistemul Venitului Minim Garantat este menit să susţină segmentul care se confruntă cu condiţiile cele mai grave de sărăcie. O mare parte din populaţia de romi are însă un acces limitat chiar şi la această formă de suport social datorită lipsei actelor de identiate şi a unei locuinţe.

Deficitul sever de educaţie, manifestat inclusiv într-un grad ridicat de analfabetism, pare a fi fost de asemeena accentuat de tranziţie.'' Generaţia care era la vârstă şcolară în periaoda 1950-70 prezintă un nivel mai ridicat de şcolaritate decât generaţia de vârstă şcolară în perioada 1980-2000''. Se pare că sărăcia severă reprezintă, în ultimă instanţă, factorul cel mai important al participării şcolare scăzute. Costul participării şcolare este, pentru o largă parte a populaţiei de romi, excesiv de mare în raport cu şansele reale de a finaliza, chiar la nivel primar, studiile şi de a obţine, prin aceasta, acces pe piaţa muncii. Unele date sugerează că în cadrul populaţiei de romi, datorită unor modele tradiţionale care susţin căsătoria la o vârstă foarte mică, există o presiune a comunităţii exercitată asupra fetelor pentru a abandona înainte de finalizarea ciclului şcolar obligatoriu.

Deficitul masiv de calificare profesională. Meseriile tradiţionale ale romilor sunt din ce în ce mai puţin operative în economia modernă, segmental populaţiei adulte cu calificare este redus. Marea majoritate a romilor nu au nici o calificare, fapt care duce la marginalizarea de pe piaţa muncii. Tânăra generaţie, datorită şocului ultimelor decenii, prezintă un deficit şi mai mare de calificare comparativ cu generaţia adultă-vârstnică.

ONG romilor sunt ''active în punerea în aplicare a unei largi varietăţi de proiecte având ca scop ameliorarea drepturilor civile, sociale şi culturale ale romilor şi au iniţiat de asemenea activităţi vizând populaţia majoritară şi funcţionari ai statului.'' Unele ONG ale romilor au ales să se concentreze asupra temelor drepturilor omului, cum ar fi accesul în justiţie, prevenirea conflictelor şi violenţa împotriva romilor. Mai mult au gândit să dea ajutor juridic şi asistenţă, deşi aceste activităţi sunt încă într-un stadiu timpuriu de dezvoltare. Alte organizaţii ale romilor au în vedere teme sociale vizând întărirea comunităţilor de romi. ONG romilor s-au gândit, de asemenea, să-şi coordoneze poziţiile lor de interes comun.'' La începutul anului 1999, reprezentanţii a 80 de ONG ale romilor au nominalizat un Grup de lucru al asociaţiilor de romi format din 15 persoane, care să lucreze cu Oficiul Naţional pentru Rromi/DPMN, în numele lor, la dezvoltarea strategiei naţionale pentru romi sponsorizată de către PHARE. ONG romilor au participat, de asemenea, la campania de adoptare a legii privind publicitatea şi a Ordonanţei nr. 137/2000 şi şi-au unit forţele pentru a protesta împotriva enunţurilor rasiste din presă şi pentru a cere adoptarea de masuri legislative pozitive în măsură să asigure un tratament egal pentru romi.''

Atât media publică cât şi cea privată a avut tendinţa să construiască o imagine negativă a romilor, prin mediatizarea şi propagarea actiunilor negative larg răspândite în populaţie. Romii sunt în mod constant descrişi ca "hoţi", "cerşetori", "afacerişti", "analfabeţi", ca fiind "murdari" sau "o comunitate de delincvenţi". Un proiect de monitorizare a imaginii minorităţii roma în mass-media a găsit că "cea mai frecventă categorie care se repetă se referă la "culoarea pielii"; a doua ca frecvenţă a fost "crima". Un alt studiu a găsit ca violenţa având ca ţintă romii este cel mai des descrisă ca "incident minor" sau este justificată prin comportamentul romilor.

“ Termenul – ţigan - este considerat pejorativ de către mulţi romi, care preferă utilizarea cuvântului "rom" (romanes/romani pentru "bărbat") şi "roma" pentru a se face referire la grupul în totalitate.”(Dictionar de politici sociale, Luana Pop,ed.Polirom,Bucuresti, 2004 )

Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Externe a lansat, în 1995, un Memorandum indicând ca termenul "ţigan" ar trebui utilizat în documentele administraţiei publice "în scopul evitării confuziilor şi neînţelegerilor dintre rom-roma şi România. După o lunga campanie de proteste ale ONG de romi, Ministerul a scos un al doilea Memorandum, în februarie 2000, recunoscând poziţia ONG şi diferiţii termeni utilizaţi cu referire la comunitatea romi/sinti/ţigani, concluzionând că nu are nici o autoritate să decidă asupra terminologiei corecte. Memorandumul sugerează utilizarea termenului "rom" alternativ cu alţi termeni. “ ( Sorin M. Radulescu, Rromi,in sincronia si diacronia populatiilor de contact,ed. Lumina Lex, 2002, pag 56)”