Istoria parlamentara in Romania incepe cu anul 1831 cand, in Tara Romanesca, a fost adoptat un act cu caracter constitutional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai tarziu, si in Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului in Principatele Romane.
Conventia de la Paris din 1858 si, mai ales, Statutul Dezvoltator al Conventiei (care a introdus reprezentarea bicamerala), adoptat din initiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin plebiscit, in 1864, au perfectionat si largit principiul reprezentarii natiunii. Sub regimul politic instituit de Conventia de la Paris, forul legislativ a cunoscut un evident proces de modernizare, iar prin Constitutia din 1866, promulgata de Carol I, s-au pus bazele moderne ale forului legislativ ca Reprezentanta Nationala, care a functionat in concordanta cu modul de organizare si functionare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme.
Procesul istoric de formare a Parlamentului Romaniei in perioada moderna a dat un impuls puternic afirmarii suveranitatii nationale, conducand mai tarziu la Unirea celor doua Principate, in 1859. Sub cupola Parlamentului Romaniei s-a dat citire, la 9 mai 1877, Declaratiei de independenta a tarii si s-au ratificat, in 1920, actele de unire a Provinciilor istorice romanesti
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.