Obiectul și Definirea Sociologiei Industriale

Industria - sfera de activitate

Termenul de „industire” este de origine latina care deriva din „industrius” ce inseamna activ, ingenios, sarguincios, iar industira se refera la activitate, abilitate.

In literatura franceza, spune Herseni, termenul „industrie” este atestat inca din sec. XII in sens de activitate, apoi de abilitate, iar prin extensiune in sensul de meserie.

Intelesul actual, fara a fi eliminata acceptiunea initiala este data in secolul XVIII o data cu dezvoltarea industriei moderne.Initial, prin acest termen se intelegeau toate mestesugurile, artele utile, manufacturile, fabricatia mecanica, adica producerea de bunuri materiale prin mijloace artificiale, fara concursul direct al celor naturale.Ea implica deci toate activitatile productive de bunuri fara agricultura si ramurile acesteia.

Ulterior, mestesugurile si artele utile cunoscute sub numele de „arte si meserii” chiar si manufacturile s-au desprins din industire, termenul fiind rezervat exclusiv producerii bunurilor materiale cu ajutorul masinilor.Nu s-a reusit eliminarea sensurilor mai vechi, termenul circuland in urmatoarele acceptiuni:

1. industria inseamna ramura activitatii economice, dedicata manufacturii organizate si pe scara mare de bunuri naturale; in acest sens industria contrasteaza cu agricultura, comertul, finantele si alte forme de activitate economica

2. intr-un sens si mai larg industria se refera la intreaga activitate economica productiva cu un anumit grad de organizare; aici este inclusa si a anumita parte a agriculturii, mineritului, comertului si manufacturii

3. sensul cel mai restrans este cel de productie masinista fiind deci vorba numai de fabricarea bunurilor materiale cu ajutorul masinilor (activitati uzinale de intreprindere)

DEX ca si Dictionarul de sociologie dau definitii asemanatoare dar si mai aproape de sensul industriei moderne Astfel, DEX-ul precizeaza ca industria este ramura produselor materiale si a economiei nationale in cadrul careia au loc pe scra larga activitati de exploatare a bunurilor naturale si de transformare a acestora in mijloace de productie si bunuri de consum.

In Dictionarul de sociologie se precizeaza ca industria este o ramura a muncii in cadrul careia activitatea productiva se refera la extragerea obiectului muncii din natura si la prelucrarea materiilor prime agricole si de alta origine in vederea obtinerii de mijloace de productie si de bunuri de consum.

De regula industria este asociata cu utilizarea unei tehnologii de tip masinist.In cadrul economiei, industria si constructiile alcatuiesc sectorul secundar, agricultura sectrul primar iar serviciile sectorul tertiar.

Industria, ca sector al activitatii economice se distinge pe de o parte de agricultura care are ca obiect de activitate solul, iar pe de alta parte de servicii care pun la dispozitie colectivitatii produse industriale si agricole (comercilae, transport ) ofera conditii activitatii industriale (servicii, finante) sau produc bunuri nonmateriale (educatie, asistenta medicala, cultura)

In prezent se tinde spre o alta structurare, de a se indica prin sectorul tertiar doar serviciile industriale (tehnico-naturale) fata de celelate care alcatuiesc sectorul cuaternar – invatamantul cultura, sanatatea.

Industria s-a nascut din mica productie artizanala caracterizata prin munca individuala sau la nivel familial si utilizarea unor instrumente simple premasiniste.O societate industriala este cea in care industira masinista este forma de productie cea mai caracateristica societatii in care productia se efectueaza in marile intreprinderi industriale.

Sec XVIII a marcat o schimare radicala in istoria omenirii ca urmare a introducerii masinilor in economia unor tari europene si in principal in Anglia.Friedmann considera ca se disting urmatoarele etape:

1. prima revolutie industriala: a masinii cu aburi:

2. 1880 prin introducerea unui manunchi complet de tehnologii centrate in jurul aplicarii electricitatii

3. utilizarea energiei atomice

Autorul spune ca sub inluenta diviziunii muncii- fenomen capital si complex in istoria tehnicii- unul din curente produce o spargere progresiva a vechilor mestesuguri unitare , cum au fost in mod traditional practicate si perfectionate in cursul civilizatiei prerasiste ceea ce a dus la degradarea dibaciei profesionale.

Smith da exemplu cu manufactura cu ace cand dupa industializare se ajunga ca importanta munca de fabricare a unui ac sa se imparte in vreo 18 operatii distincte.Unul dintre principalele efecte ale industrializarii in plan social este ruptura dintre familie si ocupatie, intreprinderea fiind radical separata de familie.

Vechile ateliere mestesugaresti faceau parte din gospodariile mestesugarului si utilizau pe langa calfe si ucenici si numerosi membrii ai familiei pe cand intreprinderile industriale sunt complet separate de domiciliul salariatilor si familiile lor.

In acelasi timp a aparut o ruptura fata de toate formele de productie anterioara, nu numai fata de cele mestesugaresti dar si fata de tarani si comercianti si mai mult are loc un tip de diviziune tehnologica a muncii care este una din caracteristicile societatii industriei moderne.

Intreprinderea industriala nu mai constituie un spatiu de viata in care oamenii isi traiesc viata sub toate aspectele ei – familie, productie, consum, distractie – ci un spatiu de productie.Aceasta stare de fapt s-a perpetuat si s-a accentuat o buna perioada de timp.

Ca urmare a transformarilor care au avut loc s-a constituit o noua civilizatie industrial-urbana.Data fiin importanta activitatii industriale, a rolului industriei in societatea moderna, acest domeniu nu a putut ramane indiferent cunoasterii sociologice, sociologia industriala fiind una dintre cele mai dezvoltate ramuri ale socilogiei, cu ncercari explicitae de teoretizare a obiectului sau, incepand dupa unii autori cu 1951.

Herseni considera ca cei mai multi cercetatori apreciaza ca psihosociologia industriala s-a nascut din esecul cercetarilor lui Mayo si a colaboratorilor sai cunoscut sub numele de grupul Harvard- 1927, esec care s-a dovedit foarte fructuos.

Daca se ia in considerare sociologia industriala ca ramura distincta a sociologiei, ca un efort de a se studia sistematic raportul dintre societate si industrie, ramura aceasta este relativ noua in raport cu preocuparile atat ale societatii cat si ale altor discipline tehnologice si sociale privind problematica dezvoltarii industriei, a efectelor industrializarii.

Denumirea insasi nu a devenit curenta decat dupa cel de-al doilea razboi mondial.Exceptie face doar sociologia uzinala care figureaza intr-un important dictionar de sociologie (1931) sub numele de Sociologie intreprinderii, articolul fiind redactat de Briefs – economist german cu orientari sociologice

Oricum, experimentele lui Mayo raman de referinta privind aceste preocupari, la care mai poate fi amintita si sociometria lui Moreno si cercetarile lui Levi privind dinamica grupului.

Sociologia si ramurile ei

Sociologia, fiind o stiinta sociala are multe puncte comune cu celelalte stiinte sociale.In ultima instanta, toate stiintele sociale particulare studiaza o latura sau alta a societatii, un sistem partial / subsistem al societatii.

Ceea ce caracterizeaza insa sociologia in toate demersurile ei si o diferentiaza foarte clar de celelate stiinte sociale este faptul ca raportam toate fenomenele studiate la societatea reala din care fac parte.Aceasta deoarece ea nu este numai o stiinta sociala ci si o stiinta societala.Modul specific de investigare al realitatii apare si atunci cand sociologia studiaza un aspect al sistemului social global, caci diferitele aspecte partiale sunt raportate tot la functionalitatea globala.

In timp ce stiintele economice au in studiul fenomenelor sociale – un punct de vedere economic, cele juridice- unul juridic, studiind deci una din partile societatii, sociologia nu fragmenteaza societatea, ci o studiaza in ansamblul sau.

Francezul Gurvitch considera cu nimic nu poate ilustra mai bine diferenta dintre sociologie si stiintele particulare decat ramurile speciale ale socilogiei: sociologia industriala, juridica, economica.Asemenea stiintelor sociale paerticulare si aceste ramuri pleaca de la de la un sector al realitatii sociale, facand tot posibilul sa nu ramana la acest stadiu ci sa lege puncte de plecare cu toate celelalte etajari si sectoare, deci integrandu-le in fenomenul social global.

Realitatea sociala se manifesta in diferite forme, fiecare putenad fi/ oferi un domeniu specific cercetarii sociale, astefel aparand numeroase ramuri ale socilogiei, organic legate intre ele, atat datorita obiectului de studiu unic – realitatea sociala – cat si prin aparatul conceptual comun in mare parte.