Manipularea

Manipularea reprezintă acţiunea prin care un actor social (persoană, grup, colectivitate) este determinat să gândească şi/sau să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, şi nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de persuasiune şi distorsionând intenţionat adevărul, lăsând însă impresia libertăţii de gândire şi de decizie. Oamenii vor sa manipuleze, cu toate ca majoritatea dintre ei nu recunosc acest lucru, de asmenea ei vor sa nu cada in capcana manipulatorilor.

Situatiile sociale exercita un control semnificativ asupra comportamentului uman. Actiunile si reactiile individului la stimulii dintr-un anumit mediu social sunt determinate de forte si constrangeri specifice acelui mediu. Aspecte care par nesemnificative pot determina schimbari majore in comportamentul persoanelor aflate intr-o anumita situatie sociala.

In termenii psihologiei sociale, manipularea este o situatie sociala creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatilor in sensul dorit de manipulator.

Tehnica Piciorul-in -usa : pentru a determina oamenii sa accepte o concesie majora, este convenabil ca mai intai sa li se prezinte o cerere nesemnificativa, dar de aceeasi natura, careia aproape fiecare ii va da curs, pentru ca abia dupa aceea sa vina cu cererea avuta in vedere de la bun inceput.

Tehnica Trantitul-usii-in fata: pentru a determina oamenii sa accepte o anume concesie, prezentandu-li-se in prealabil o cerere mult mai mare, de aceeasi natura, care are toate sansele sa fie refuzata. Abia dupa aceea se vine cu cererea avuta in vedere de la bun inceput. Aceasta are toate sansele sa fie acceptata,deoarece prin comparatie cu solicitarea inacceptabila de dinainte, pare foarte rezonabila.

Asemenea tehnici pot apartine categoriei micilor manipulari, dar la fel de bine pot constitui componente ale unui sistem de manipulare pe scara larga.

Clasificare a manipularilor:

Manipularile mici sunt obtinute prin modificari minore ale situatiei sociale, dar uneori pot avea efecte surprinzator de ample.

Micile manipulari pot avea si efecte de o extrema gravitate la nivelul intregii societati. Spre exemplu, in 1992, in Romania, televiziunea nationala a prezentat mai multe zile la rand informatii oficiale privind o iminenta criza de paine, din cauza lipsei de grau. S-a indus astfel un sentiment de panica la nivelul intregii societati. Cateva zile mai tarziu, oamenii au rasuflat usurati afland, tot de la televiziune, ca guvernul a rezolvat situatia prin acceptarea unor masive importuri de grau. Abia mult mai tarziu, in presa au inceput sa apara materiale privind substratul ocult al afacerii. Criza fusese artificial creata pentru a justifica masivele importuri, aducatoare de comisioane fabuloase pentru cei care le-au derulat beneficiind de complicitatea guvernului. In realitate, taranii din Romania aveau suficient grau pentru a satisface necesarul la nivel national, insa pretul de achizitie care le-a fost oferit era ridicol de mic, tocmai pentru a-i determina sa refuze comercializarea stocurilor in asteptarea unui pret mai bun. Pretul graului importat a fost de trei ori mai mare decat cel propus taranilor, dar afacerea s-a derulat pentru incasarea respectivelor comisioane. Efectele s-au regasit atat in cresterea generala a preturilor, cat si in deteriorarea situatiei financiare a micilor proprietari agricoli. O strategie similara a fost folosita si pentru generarea unor alte crize artificiale precum cea a uleiului, a zaharului, a orezului, etc. Numerose fabrici de zahar si ulei din Romania au dat faliment pentru a permite importurile.

Crizele amintite pot fi prezentate ca rezultate grave ale unor manipulari minore , insa ar putea fi reluate in subcapitolul marilor manipulari, daca se analizeaza intreg contextul ce le-a facut posibile.

Manipularile medii se refera la modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte care, uneori, depasesc in mod dramatic asteptarile, tocmai pentru ca enorma putere de influenta a situatiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata in cele mai multe cazuri.

Cu doua decenii in urma, Stanley Milgram a initiat o serie de experimente cu rezultate de-a dreptul socante in ceea ce priveste supunerea individului fata de o anume autoritate. Experimentele lui reprezinta o forma aproape abstracta de studiere a unora dintre tehnicile de manipulare medie. Un caz real al supunerii individului fata de autoritate il reprezinta Revolutia din decembrie 1989. In Romania acelui an, autoritatea suprema era reprezentata de Nicolae Ceausescu. Debutul revolutiei s-a produs la Timisoara, exact in zilele in care Ceausescu se afla intr-o vizita in Iran. Lipsa autoritatii supreme din tara a facut mult mai usoara ridicarea maselor in numele redobandirii acelei libertati mult visate. Amploarea evenimentelor de la Timisoara a usurat extinderea la nivel national a actiunilor de protest. Revenit de urgenta la Bucuresti, Ceausescu a convocat un mare miting popular de la care a fugit din cauze exploziei multimii. Insa chiar si fugarit, simpla lui prezenta era o amenintare, asa ca, dupa ce a fost capturat, s-a luat masura eliminarii sale fizice. Odata cu le a fost impuscata si Elena Ceausescu, deorece in ultimul timp, dictatura devenise bicefala. Revolutia romana reprezinta un material faptic de exceptie pentru identificarea nenumaratelor tehnici de manipulare ce au functionat perfect, incepand cu razboiul radioelectronic si sfarsind cu rolul decisiv al televiziunii in magnetizarea maselor. Mentinerea unei permanente incordari reprezinta o tactica manita sa vulnerabilizeze individul si sa-l faca mult mai usor de manipulat.

Pe langa tehnicile menite sa induca sentimentul de supunere fata de autoritati sau, dimpotriva, sa declanseze revolte puternice, alte exemple de manipulari medii sunt cele prin care se urmareste dezumanizarea victimelor sau dezindividualizarea atacatorilor.

Scopul fundamental al tehnicilor de dezumanizare este curatarea imaginii inamicului de orice trasatura umana, prezentarea lui drept un monstru periculos pentru specia umana. La nevoie, insusi sensul cuvintelor este pervertit pentru a nu lasa vreo fisura prin care viitorii agresori sa sesizeze ca, de fapt, inamicii le sunt semeni intru ratiune.

Desi e o tehnica mai simpla, dezindividualizarea are efecte la fel de socante. In acceptia psihologiei sociale, aceasta este definita ca un sentiment al pierdeii in anonimat, sentiment care il face pe om mult mai disponibil pentru comiterea unor acte inumane(ex:membrii org. Ku Klux Klan poarta masti, uniforma in armata.), pe de alta parte pierderea sentimentului identitatii are si rolul de a face individul mult mai usor de manipulat.