Leadership Versus Management în Resursele Umane

Cuvintele lider şi manger sunt doi termeni utilizaţi frecvent atunci când se vorbeşte despre funcţia de conducere din cadrul unei organizaţii. Conceptele de leadership şi de management sunt puternic intercorelate, adesea fiind folosite cu acelaşi sens. Multe dintre studiile referitoare la fenomenul de conducere s-au concentrat asupra caracteristicilor personale ale conducătorilor de success, continuând cu evidenţierea acţiunilor şi funcţiilor pe care le îndeplineşte un conducător. În prezent fenomenul de conducere este privit ca un proces dinamic de organizare şi coordonare a unui grup, într-un context organizational, specific pentru realizarea unor sarcini sau scopuri. Fenomenul de conducere este pus în relaţie cu exercitarea influenţei şi a puterii.

Procesele de leadership şi de management sunt incluse în fenomenul de conducere şi reflectă acţiuni şi elemente diferite, necesare în realizarea conducerii. Ele sunt două procese distincte dar în acelaşi timp complementare. Într-o companie de success ambele sisteme de acţiune sunt necesare dar amândouă au funcţii proprii şi activităţi caracteristice.

Lucrarea de faţă îşi propune să evidenţieze diferenţele dintre mangement/managerul de resurse umane şi leadership/liderul de resurse umane, demonstrând că în pofida diferenţelor dintre ele, cele două procese au şi elemente comune, aspect care facilitează interacţiunea şi amplificarea lor reciprocă în cadrul unei organizaţii. În vederea ilustrării acetui aspect am pornit de la definirea celor două concepte continuând cu analizarea funcţiilor şi a caracteristicilor fiecărui conducător în parte.

Pentru a înţelege distincţia dintre cele două procese este necesară definirea fiecărei activităţi în parte. Managementul reprezintă procesul de obţinere şi combinare a resurselor materiale, umane, financiare şi informaţionale în vederea îndeplinirii scopului organizaţiei respective. Leadership-ul este mai degrabă un proces de natură psiho-socială prin care este influenţat comportamentul subalternilor astfel încât aceştia să realizeze anumite acţiuni conform obiectivelor organizaţionale, pe care altfel nu le-ar fi iniţiat .

Managementul presupune îndeplinirea sarcinilor, eficienţă şi echilibru. În leadership este important felul în care îi poţi influenţa pe alţii să-şi dorească să îndeplinească obiectivele – este vorba despre influenţă, în primul rând. În schimb managementul constă în stabilitate, eficienţă şi homeostazie în cadrul organizaţiei. În leadership aceste obiective sunt secundare, uneori chiar eliminate. Liderii veritabili sunt esenţiali în momentele de schimbare socială şi/sau economică.

Diferenţa dintre management şi leadership decurge din modul de influenţare a salariaţilor. Managementul este înţeles numai ca o acţiune de sus în jos, se referă numai la subordonaţi şi are ca suport funcţiile managementului; leadership-ul se poate exercita în afara graniţelor şi responsabilităţilor ierarhice şi vizează toate tipurile de relaţii cu colaboratorii, cu colegii, cu managerii, cu beneficiarii etc .

Aşadar, managerul este cel care deţine puterea formală într-o organizaţie, este un conducător complex, care administrează şi coordonează resursele companiei, controlând şi optimizând tot ceea ce există. Spre deosebire de el, liderul reprezintă puterea informală, este partea vizionară a companiei, deschisă schimbării, este cel care inovează, cel care inspiră şi modelează echipa sa de lucru, ghidându-i astfel către noi direcţii.

Managerul este cel care planifică strategia companiei, cel care stabileşte obiective, cel care alocă resurse şi cel care se asigură că planul va fi respectat. Liderul începe prin a stabili o direcţie, dezvoltând o viziune asupra viitorului şi strategii de producere a schimbărilor necesare. În timp ce managerul organizează efectiv departamentele firmei sub aspectul tipurilor de activităţi necesare, căutând şi găsind oamenii potriviţi pentru ele, comunicându-le acestora planul şi delegându-i să-l îndeplinească, liderul face mai mult decât atât; el aliniază oamenii, comunică o noua direcţie acelora care pot să creeze coaliţii pentru realizarea schimbărilor necesare. Managerul se asigură de realizarea planului prin control şi rezolvarea problemelor, lucru făcut prin intermediul monitorizării permanente a rezultatelor, în timp ce liderul eficient se asigură de motivarea şi inspirarea oamenilor săi, apelând continuu la nevoi, valori şi emoţii umane fundamentale. Această motivare continuă oferă angajaţilor un oarecare sens al controlului, făcându-i să se simtă protejaţi de companie.

Privind raportul dintre management şi leadership, în literatura de specialitate s-au evidenţiat trei puncte de vedere cu privire la modul de folosire a celor două concepte.