Filosofia contemporana admite vointa ca element fudamental al vietii sufletesti, ca izvor al tuturor actiunilor constiente pe care le savarseste omul ca individ izolat si ca fiinta sociala. Voluntarismul la Shopenhauer era exagerat deoarece reducea toate functiile psihologice la vointa. Faptele oamenilor deriva deci din vointa lor. Privind insa toata truda lor, ne intrebam, cu ce scop se framanta aceasta omenire- La ce bun lupta apriga dintre indivizi- Pentru ce razboaiele dintre popoare, cand toate pot trai impreuna si in pace- O analiza mai amanuntita ne va arata ca telul tuturor actiunilor omenesti are la baza fericirea. Putem clasifica izvoarele psihologice ale fericirii in doua grupe: - o directie subiectiva - sustine ca numai sufletul nostru individual este izvor al fericirii, facand abstractie de la mediul inconjurator, de tot ceea ce e in afara de noi; - o directie obiectiva - care este in opozitie cu prima grupa, si afirma ca fericirea este dependenta de factorul extern, de tot ceea ce ne inconjoara. Subiectivimul Prima directie considera ca izvor al fericirii: ratiunea, sentimentul si vointa. De aici putem distinge trei conceptii subiectiviste: - intelectualista - afectiva - voluntarista Conceptia intelectualista ,,Pasiunea orbeste, il face pe om sa caute fericirea in ceea ce e trecator, nu ratiune si stiinta, si doar <<stiinta e virtute si fericire>>" Inca din antichitate, Aristotel afirma prin aceasta conceptie, ca fericirea se reduce la confirmarea activa si dezvoltarea a ceea ce este specific la om si caracteristic numai pentru el. Vietuitoarele inferioare omului au suflet vegetativ sau senzitiv, insa doar omul are ratiune. De aceea fericirea este specifica doar omului, caci fericirea este rezultata din exercitarea inteligentei din actiunile proprii. Ratiunea este acea virtute prin care dobandim virtutea si fericirea. Pentrua a evita suferinta, omul trebuie sa se elibereze de tirania suferintelor si cea a pasiunilor (placerea, dorinta, grija, teama). Aceasta conceptie afirma ca doar apatia (indiferenta fata de placere si durere) poate duce la intelepciune. Viata de zi cu zi este plina de