Islamul - Extremismul Religios Islamic

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi am avut si avem de-a face cu multe conflicte la nivel local, regional, continental sau chiar global din cauza extremismului religios.

Pe pamint avem de-a face cu mai multe religiile numite de mine “dominante” si ma refer aici la crestinism cu ramurile sale, Islamism si iudaism, dominante nu numai din cauza ca au foarte multi adepti ci mai ales pentru ca isi promoveaza cu tarie doctrinele in randul celorlalte culte ducand bieinteles extremism religios si la conflicte adesea sangeroase. Stiu ca nu este correct deoarece ar trebui analizate obiectiv toate religiile din punct de vedere al gradului de educare in spiritul intercultural dar din motive lesne de inteles adica actulalele conflicte majore la nivel mondial si fenomenul numit de unii terorism ma oblige sa ma abat asupra islamismului, o doctrina religioasa considerate de puterile mondiale ca vinovata pentru majoritatea actelor de acest gen. As vrea ca din start sa precizez ca nu vreau sa acuz pe nimeni ci doar sa prezint obiectiv aceasta doctrina si cum s-a ajuns in cadrul ei la fenomenul numit extremism religios.

In prima parte a acestui referat voi incerca o prezentare amanuntita a Islamului iar in cea de-a doua o exprimare a terorismului islamic sau forma de extremism islamic la nivel mondial.

Islamul

Islamul este una dintre cele trei mari religii monoteiste (alaturi de crestinism si iudaism). In araba, 'islam' inseamna 'supunere' - supunere fata de Allah. Cuvantul 'Allah' se refera la acelasi Dumnezeu al evreilor si crestinilor. A spune ca 'Allah' este Dumnezeul arabilor este echivalent cu a spune ca 'God' este Dumnezeul Americanilor. Totusi, musulmanii - chiar daca nu vorbesc araba - prefera sa foloseasca cuvantul 'Allah' (doar islamul folosind acest termen).

Islamul are ca invatatura de baza existenta unui singur Dumnezeu atotputernic care a creat lumea, deosebindu-se de crestinism si de religia arabilor dinaintea aparitiei islamului prin monoteismul sau strict (Allah nu poate avea fii sau fiice).

In pofida numeroaselor încercări de a evalua pe Mahomed sau islamul, comparîndu-1 cu alte culturi şi religii, noi încli¬năm să fim de acord cu Hamilton Gibb cînd spune că „islamul este o expresie autonomă a unei experienţe şi gîndiri reli¬gioase, care trebuie văzut în şi prin el însuşi, precum şi prin propriile lui principii şi norme.”

Viaţa întemeietorului islamului, Mahomed, coincide cu acel concept al lui Dibelius numit de el „legea analogiei biogra¬fice" a oamenilor sfinţi. Faptele din viaţa lui Mahomed sînt simple. Născut în jurul anului 571 p. Chr. într-o familie săracă de arabi din tribul Qurayş, a rămas orfan de mic şi a fost crescut de un unchi. S-a căsătorit cu o văduvă bogată, pe nume Hadige, care i-a dăruit mai multe fete/ Se spune că a avut o experienţă religioasă intensă în jurul anului 610, care 1-a făcut să predice Cuvîntul lui Dumnezeu în valea Mecca (Mekkah), îndemnîndu-i pe arabi să-1 recunoască pe Allah ca fiind singura divinitate supremă.

Islamul a aparut in peninsula Arabica in secolul VII si in doua secole s-a raspandit in Africa de Nord, Spania, Siria, Persia si India. In secolele urmatoare, islamul se raspandeste in Balcani, Arica sub-sahariana si Asia. Unul din motivele cresterii rapide a islamului il reprezinta doctrina islamica: islamul este o religie deschisa tuturor, toti musulmanii apartin unei comunitati care nu face distinctie de rasa, nationalitate etc. Declaratia de credinta a unei persoane este suficienta pentru convertirea la islam, si aceasta nu trebuie confirmata de autoritati religioase. Astazi, peste 1 miliard de oameni sunt musulmani iar tara cu cea mai mare populatie musulmana este Indonezia.

Este important sa realizam ca islamul este o religie dinamica si in rapida crestere, raspandita in zone geografice si tari cat se poate de variate ca Nigeria, Filipine, Arabia Saudita, SUA , Franta, Albania, Afghanistan etc si ca felul in care musulmanii isi exprima credinta variaza enorm.

Islamul continua doctrina monoteista a iudaismului si crestinismului si considera ca Moise, Isus si altii au fost profeti trimisi de Allah pe pamant. Coranul continua cartile anterioare: Tora evreilor (cu cele 10 porunci) Vechiul si Noul Testament; islamul recunoaste validitatea acestor carti, insa considera ca versiunile actuale nu sunt identice cu cele originale - nu au fost pastrate indeajuns de bine in timp, spre deosebire de Coran, care s-a pastrat practic neschimbat din timpul lui Mahomed. De accea, musulmani urmeaza doar Coranul. Un exemplu este divinitatea lui Isus.

Islamul invata ca Isus a fost un profet trimis de Allah, insa crestinii de mai tarziu au distorsionat mesajul lui si l-au transformat in "fiul lui Dumnezeu". Prin urmare, islamul are ca misiune restaurarea credintei monoteiste (distorsionata in timp) si completarea acesteia pentru a se potrivi schimbarilor survenite in societatea umana.

Islamul considera ca legea lui Moise era potrivita pentru timpul sau, Isus a completat-o, dand importanta spiritualitatii mai mult decat ritualului, iar in cele din urma legea islamica (sharia) a fost data de Allah pentru a servi nevoilor umanitatii in stadiile sale cele mai dezvoltate.

Istoria islamului: Sunni si Shia

Cand profetul Mahomed a murit, el a lasat atat o religie cat si un stat islamic in peninsula Araba cu aproximativ de 100,000 de locuitori. Alegerea noului conducator al statului a creat o diviziune in randurile musulmanilor - prima din multe ce vor urma in istoria islamului. Un grup l-a ales pe Abu Bakr, un apropiat al profetului ca nou Calif (conducator al musulmanilor). Un alt grup insa credea ca Ali, ruda a profetului, ar fi trebuit sa fie Calif, deoarece doar cei din familia profetului sunt destinati sa conduca.