Întemeietorii sociologiei

Sociologia, ca știință, a aparut relativ târziu : în deceniile 3-4 ale secolului XIX. Cu mult înainte de aceasta data, însa, numerosi gânditori au fost preocupati de studierea proceselor și a elementelor constitutive ale vieții sociale. Din gândirea filosofilor, a economistilor, a istoricilor s-au desprins în decursul anilor, fragmente care încet, încet au format în cele din urmă o știință sociala de sine stătătoare, cu obiect, metode si rezultate proprii.

Termenul de „sociologie” provine din cuvântul "socius", „ social” sau „societate”, în limba latină și cuvântul "logos" care înseamnă știință, în limba greacă. La un nivel foarte general, sociologia este știința despre social. Fundalul pe care și-a făcut apariția sociologia îl reprezintă seria schimbărilor radicale provocate de Revoluția Franceză de la 1789, continuate apoi cu Revoluțiile Industriale și continuarea statelor-națiune. Dispariția modurilor de viață tradiționale a determinat încercarea de a formula noi explicații, de a gasi noi sensuri ale lumii sociale.

Filozoful pozitivist francez: Auguste Compte a folosit pentru prima data termenul de „sociologie” într-un studiu intitulat: „Course de philosophie positive”, publicat în anul 1838. În lucrarea respectivă a definit conceptul de „sociologie” ca fiind o „stiinta a societatii”.

„Fiu de functionar, Auguste Comte este inițial un tânăr si un strălucit-politehnist, exmatriculat din facultate cu alți câțiva colegi, pentru rebeliune. Lui Auguste Compte i se datorează termenul „sociologie”, cuvânt care înlocuiește „fizica socială”. Compte introduce acest neologism ca reacție la metoda belgianului Adolphe Quetelet care utilizează noțiunea de fizică socială pentru a numi lucrările de statistică referitare la criminalitate si demografie.”(Lallement,M.(1997). Istoria ideilor sociologice Volumul I, De la origini pana la Weber, București, Editura Antet) . Auguste Comte se înscrie în marile spirite ale secolului al XIX- lea, care aveau ambitia de a cuprinde într-o privire trecutul, prezentul, viitorul umanitatii si societatii, sa faca o sinteza totala a omului.

Astfel: Émile Durkheima, a conferit sociologiei statutul de "stiința faptelor sociale".

Max Weber a considerat sociologia ca stiinta care studiaza actiunea sociala.

George Gurvitch a dat urmatoarea definiție: "sociologia este știința fenomenelor sociale totale, care are drept obiect studiul global al relațiilor sociale, societatea ca integralitate de raporturi".

Dimitrie Gusti considera ca "sociologia este stiinta realitatilor sociale". În viziunea unui alt sociolog român,

Petre Andrei considera că "sociologia studiază în mod obiectiv, în primul rând, existența sociala sub aspectul ei static structural, si apoi sub aspectul dinamic-funcțional al ei, aratând fazele si tipurile sociale realizate".

Traian Herseni a susținut că: "sociologia este știința societaților omenești, este o disciplină ce se ocupă cu studiul vieții sociale, al fenomenelor de comunicare umană, de conviețuire socială".

Din studiul moștenirii sociologice si din cunoasterea modului cum sociologii studiaza realitațile sociale, s-a constatat că anumite procese, institutii si fenomene sociale ( familia, stratificarea socială, raporturile dintre componentele societații, mecanismele de funcționare a societații nu au fost obiect al unei anumite discipline decât din momentul constituirii sociologiei ca știință. Domeniul sociologiei este realitatea socială în procesualitatea devenirii și stabilitații ei. În mod concret, obiectul sociologiei îl constituie studiul colectivitaților umane și al relațiilor interumane din cadrul acestora, precum si examinarea comportamentului uman în grupuri și comunități umane

Evolutia ideilor sociologiei

De-a lungul dezvoltării societății umane au fost formulate în diverse modalitati idei despre societate, realitatea sociala, relațiile sociale. Soluționarea problemelor sociale, funcționarea societății au fost obiectul gândirii sociale încă din antichitate (China, Grecia,Roma). Să amintim cele 282 legi ale Hammurabi care prevedeau reglementări importante aspecte ale vieții sociale : comerț, educație, sănatate. În Grecia antică, s-au elaborat teze esențiale pentru gandirea socială, care apoi au fost prelucrate și valorificate în epoca modernă, de sociologi.

Platon (427-327, î.Hr.) trasează în lucrarea sa „Republica” contururile unei societăți perfecte, avand in vedere structuril sale, formele de guvernământ, organizarea economică. El consideră că o aplicație perfectă foate ființa numai dacă ea este condusa de filosofi, care nu trebuie să dispună de nicio proprietate și nici de familie pentru că numai în acest fel, gândea Platon, se punea stavila corupției, mitei și nepotismului.

Aristotel (384-322, î.Hr) a formulat idei importante care au contribuit, mai târziu, la constituirea sociologiei, în scrieri ca „Politica”, „Constituția atenienilor”. Filosoful grec a definit omul ca „animal social” („zoon politikon”) iar viața socială ca pe un mecanism de autoreglare, orientat de un anumit scop. Pornind de la această premisă, Aristotel realitatea socială reprezintă patru niveluri de structurare:

1) Philia

2) Coinoma

3) Politeia

4) Nomos