Intelectualii în Evul Mediu

Pornind de la definitia pe care Aristotel o da intelectualui, aceea ca pentru cei ce frecventau scoala,omul era mai degraba rational -- animal rationale si din nefericire mortale intelegem ca un om intelectual in Evul Mediu era acel om care stia sa scrie si sa citeasca si avea caracteristica pura de a intelege. Termenul de "intelectual" ii defineste pe aceia a caror meserie este de a gandi si de a preda altora gandirea lor.

Fiind savant si profesor, ganditor prin meseria sa, intelectualul se mai defineste si prin cateva caracteristici psihologice, carora mintea le poate modifica directia. Deoarece intelectualul cugeta mereu, risca sa cada in rationamente pedante.

Intelectualul s-a nascut o data cu orasele in Occident. El apare odata cu avintul lor legat de functia comerciala si industriala -- mai modest spus, mestesugareasca -- ca oricare din acei numerosi oameni de meserie care vin sa se ase?ze la oras unde se afirma diviziunea muncii.

In Evul Mediu erau mai multe tipuri de intelectuali. Maestru profesor erau cei care predau dupa ce studiasera. Erudit si doct ii desemneaza pe cei care au studiat si au acumulat cunostinte din carti. Litterati reprezinta categoria cea mai larga si aici intra toti cei care stiu sa scrie si sa citeasca si care stapaneau limba cuvintelor. Neliterat era cel care nu stia sa scrie si sa vorbeasca, adica analfabet.

Termenul modern de "intelectual" care nu desemneaza o calitate, ci o categorie de persoane, intra in circulatie foarte tarziu, in Franta la sfarsitului secolului al XIX-lea, o data cu Manifeste des Intellectuels. Acest termen a fost folosit pentru prima data de catre Zola in timpul afacerii Dreyfus din Franta. Pentru Zola, intelectual era omul cultivat care milita pentru o cauza.

- Jacques Legof , Intelectualii Evului Mediu, Bucuresti: Meridiane, 1994;

- Jacques Le Goff, Omul medieval, Iasi: Polirom, 1999;

- Jean-Paul Sartre, Qu'est-ce qu'un intellectuel?, apud Plaidoyer pour les intellectuels, ed. Gallimard, 1972.