Influențe sociale ale comportamentului

1. Behaviorismul

Wiliam James a definit psihologia ca”stiinta a vietii mentale”.Dar la inceputul anilor 1900, un numar din ce in ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale cunostinte si inonstiente de pana atunci. Acestecritici faceau referire la fidelitatea si utilitatea metodei introspectiei, in care subiectul era rugat sa descrie propriile sale procese pe parcursul mai multor sarcini. O alta tinta o reprezenta teoria lui Freus despre incenstiente. In incercarea unui demers metodic mai mult stiintific si mai riguros s-a trecut gradat la cercetarea proceselor mentale invizibile la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Aceasta abordare, cunoscuta sub denumirea de behaviorism a revolutionat stiinta psihologiei si a ramas curentul dominant pentru urmatorii 50 de ani.

Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat si psihologul american Edward Lee Thorndike. In 1898, Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de invatare al animalelor. Intr-unul din studii acesta a pus o pisica intr-o cusca, iar in afara custii o bucata de hrana. Apoi a masurat timpul in care animalul invata su reuseste sa deschida usa cutiei pentru a ajunge la hrana. Supunand pisica aceleiasi actiuni de mai multe ori, a vazut ca aceasta repeta comportamentele care au dus la success si inecercari succesiv scapa din ce in ce mai repede si mai usor. In urma acestui experiment, Thorndike a propus o “lege”, conform careia comportamentele urmate de o intarire pozitiva ( recompensa)se vor repeta, iar cele urmate de o intarire negativa ori fara intarire nu vor fi invatate si se “pierd”.

In 1906 psihologul rus Ivan Pavlov, castigase cu doi ani in urma premiul nobel, formuleaza unul dintre principiile ale invatarii. Acesta investigase procesele digestive la caini masurand cantitatea de saliva secretata in momentul in care acestora li se punea o bucata de hrana in gura. Dupa masuratori repetate acesta a descoperit ca animalele salivau chiar la anticiparea primirii mancarii. Mai mult, daca primirea hranii ar fi fost asociata cu un clopotel, atunci secretia salivei s=ar fi declansat doar la simplul auz al acestui clopotel. Aceasta este o forma de baza a ceea ce in psihologie se numeste conditionare clasica ( sau pavloviana) in care organismul asociaza un stiml cu un altul. Ca urmare a acestei asocieri, acesta va reactiona la al doilea stimul, cel asociat, intr-un mod similar cu reactia fata de primul stimul. Cercetarile ulterioare au aratat ca acest process poate fi baza formarii unor preferinte s-au structurarii unor temeri, chiar fobii,

Desii Thorndike si Pavlov sunt cei care au pus “in scena” behaviorismul, abea in 1913 viziunea psihologiei behavioriste s-a clarificat. In acest an, Jhon Broadus Watson a publicat lucrarea “Psychology as the Behaviorist Views It.” Scopul acesteia nu era altceva decat o completa redefinire a psihologiei ca “ramura pur experimentala si obiectiva a stiintei naturale”. Scopul theoretic al acestei stiinte este predictia si controlul comportamentului. Noua strategie propusa presupunea variatia stimulului din mediu, observarea reactiei organismului la aceasta schimbare.

2. Comportamentul colectiv si influentarea acestuia

Gustave le Bon este cel care pune bazele teoriei despre comportamentul colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii “Psihologia multimilor”.Teoria sa despre comportamentul socialse poate explica explica cel mai bine printr-un enunt de tip causal stimul- contagiune. Pentru a intelege mai bine trebuie sa pornim de la definitia data de autor multimilor: ”Multimea reprezinta o reuniune de indivizi oarecare, indifferent de nationalitate, profesie sau sex, oricare ar fi intamplarile care ii aduna la un loc”. Inca de la aceasta definitie se poate intuit cu usurinta conceptia sa despre comportamentul multimilor pentru ca o astfel de reuniunecat se poate de eterogena nu va fi foarte greu de stapanit si dirijat. Intr-o astfel de comunitate, spune autorul, personalitatea constienta dispare formandu-se un “suflet colectiv” ce prezinta trasaturi distincte. Membrii unei astfel de comunitati se supun Legii unitatii mentale a multimilor: toti indivizii din grup au tendiinta de a-si ignora propriile sisteme de valri si incep sa ghideze expclusiv dupa normele grupului respectiv.