Imaginatia sociologica este un concept introdus in sociologie de C. Wright Mills (The sociological imagination, 1959). C. Wright Mills (1916-1962) este, alaturi de Karl Max, Emile Durkheim, Georg Simmel si Max Weber, unul dintre marii teoreticieni ai sociologiei.
Imaginatia sociologica reprezinta acea abilitate de ,,largire a viziunii" care ne permite sa ne depasim experienta personala limitata si sa vedem legaturile cu altii si cu institutiile societatii. Aceasta perspectiva sociologica incurajeaza oamenii sa inteleaga fortele sociale care le influenteaza si organizeaza viata. ,,Sociologia da oamenilor posibilitatea de a intelege generalul prin abstractizarea particularului"
Imaginatia sociologica ii permite individului realizarea unor proiectii generale
sau specifice bazate pe capacitatea de cercetare comparativa a faptelor, a structurilor existente si celor depasite, a cauzelor trecute si actuale ale unor procese specifice vietii societatii. Efortul pozitiv al sociologiei vizeaza cunoasterea problemelor majore ale unor anumite etape ale istoriei societatii cu particularizarile lor specifice, la nivelul diverselor componente ale acesteia.
O intelegere completa a problemelor sociale si a remediilor eficiente ale acestora solicita ca fiecare individ - nu doar sociologii - sa dezvolte imaginatia sociologica. Imaginatia sociologica, scria el, face ca posesorii ei sa inteleaga experientele si dificultatile individuale intr-un context istoric si structural. Oamenii tind sa gandeasca - si sunt incurajati de catre politicieni, mass-media si alti creatori de opinie - ca dificultatile pe care ei le experimenteaza sunt de natura individuala, probleme private (necazuri individuale/ personale). Unele dintre acestea pot fi probleme personale, individuale, dar imaginatia sociologica ne permite sa conectam ,,necazurile personale" (private troubles) cu ,,problemele publice" (public issues). Mills a folosit exemple precum somajul, razboiul, divortul si viata urbana. Punctul de vedere pe care l-a formulat Mills releva faptul ca desi adesea experimentam probleme in cadrul situatiilor individuale de viata, ele au in mod frecvent cauze sociale structurale care le fac iremediabile prin angajarea de solutii individuale. Imaginatia sociologica, prin capacitatea ei de a ne ajuta sa stabilim legaturile intre nivelul personal (micro) si cel politic/ public (macro), ne abiliteaza sa putem gasi atat cauzele cat si solutiile problemelor sociale in structura sociala.
in anii 1980 emergenta curentelor politice conservatoare si neo-conservatoare a condus la o reducere drastica a fondurilor destinate programelor sociale (indeosebi in tari precum SUA si Marea Britanie) si la o explozie in ceea ce priveste popularitatea individualismului. Probleme precum saracia, rasismul, sexismul, violenta si poluarea mediului sunt in mod tipic vazute ca fiind produse de "oamenii rai" ("bad" people). In consecinta, solutiile invocate se refera la resocializarea sau sanctionarea acestor indivizi. Unii autori precum Allan G. Johnson, aduc un argument extrem de puternic impotriva reductionismului psihologic in intelegerea problemelor sociale si subliniaza ca atata timp cat noi facem apel la o abordare de tip individualist a vietii sociale, ar trebui sa nu fim surprinsi ca "nimic nu merge" atunci cand incercam sa rezolvam problemele sociale. in acest sens el insista sa punem "socialul" inapoi in ceea ce definim "probleme sociale".
Sociologul, indiferent de paradigma dominanta in care activeaza si teoria pe care o imbratiseaza, trebuie in primul rand sa fie un critic social si un activist social. in timp ce una dintre sarcinile primare ale sociologului este aceea de a evalua in mod critic - pe baza datelor empirice, verificabile - situatii economice si sociale particulare precum si cine este avantajat sau dezavantajat de catre acestea, o sarcina cel putin la fel de importanta este aceea de a sugera/ oferi modalitati de eliminare a situatiilor nedrepte, dezavantajante si de a actiona in vederea punerii in practica a acestor solutii. Asa cum argumenteaza Curran & Renzetti (1994:4), ,,aceasta reprezinta viziunea umanista a imaginatiei sociologice".
C. Wright Mills defineste imaginatia sociologica ca un lucru ce ofera o perspectiva mai larga si mai profunda asupra istoriei: "ne ajuta sa intelegem faptul ca fiecarei epoci ii este propriu un anumit stil de gandire."
O consecinta a imaginatiei sociologice este aceea ca individul poate sa-si intelega propria experienta si poate controla propriul destin doar prin propria localizare in perioada in care traieste. Fiecare individ, de la o generatie la alta, traieste intr-o anumita societate; fiecare are o biografie proprie; fiecare face parte dintr-o anumita perioada istorica. Relatia individ-societate sau cea individ-istorie este una mutuala: prin simplul fapt ca traieste, individul contribuie la formarea societatii si a cursului istoriei, chiar in timp ce este modelat de societate si istorie. in acest fel, oamenii depasesc experienta personala, care este una limitata, si pot intelege fortele sociale care le influenteaza si organizeaza viata.
Asadar, imaginatia sociologica permite intelegerea, cunoasterea istoriei si a biografiei, precum si a relatiilor dintre acestea doua in cadrul societatii.
Imaginatia sociologica este ,,forma cea mai fertila a constiintei de sine",ea permitand
Mills W. - Imaginatia sociologica, Bucuresti, Ed. Politica, 1975
Mircea Agabrian-Sociologie Generala,
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
