Identitate culturală

“Individul este cel care creeaza societatea si cultura sau acestea din urma sunt cele care-l modeleaza pe individ?”

De la afirmatia lui Heraclit, conform caruia nu te poti scalda de doua ori in apa aceluiasi rau, la aforismul lui Rimbaud: „Eu este un altul", formulele care subliniaza faptul ca identitatea se construieste prin confruntarea dintre acelasi si altul, dintre similitudine si alteritate sunt nenumarate.

Cultura este de fapt o mostenire transmisa prin intermediul unor coduri de comunicatie specifice:gesturile, cuvintele, scrisul si artele, mass media (presa, radio, televiziune), media interactiva(telefonul). În aceeasi maniera sunt perpetueaza si gesturi, ritualuri, cunostinte teoretice, normeabstracte, religia.

Cultura se insuseste prin forme diferite ale memoriei, si anume: memoria subiectiva (reflexe, cuvinte, imagini) si memoria obiectiva (obiecte, peisaje, carti, numere,reguli).În acceptia data termenului de catre sociologi, cultura reprezinta „ansamblul modelelor degandire, atitudine si actiune ce caracterizeaza o populaţie sau o societate, inclusiv materializarea acestor modele în lucruri”.

Adica include modul de îmbracare al oamenilor, stiluri de viata, petrecerea timpului liber, traditii religioase etc. Cultura cuprinde deci componente ideale (credinte, valori, norme etc.) si componente materiale (îmbracaminte, unelte,mijloace de transport etc.).

Astfel ajungem si la ideea de indentitate culturala.

Identitatea culturala este data de propriile modele unice de comportament ale unei culturi care o diferentiaza de celelalte culturi, dat fiind faptul ca exista o diversitate culturala remarcabila.

O identitate culturala a unui popor poate fi foarte diferita de o alta, uneori chiar contrastând intr-o maniera radicala.Spre exemplu,Occidentul modern considera uciderea deliberata a unui nou-născut o crima îngrozitoare, in timp ce cultura chineza traditionala vedea aceasta practica ca ceva comun, bebelusii de sex femininfiind adesea sugrumati dupa nastere din cauza faptului ca erau priviţi ca o piedica pentru familie,nicidecum ca un avantaj.

In functie de trasaturile unei culturi, trasatura fiind cea mai simpla caracteristica a unei culturi,dar si de asocierea acestor trasaturi din care rezulta complexe cultural, rezulta o mare diversitate a culturilor.

Desigur ca aceasta diversitate este foarte importanta, dar mergând în acest sens, ajungem la o întrebare: exista si trasaturi culturale comune tuturor societatilor?Antropologii care au studiat aceasta problema, au stabilit ca exista trasaturi si complexe culturale comune majoritatii sau totalitatii culturilor, îndeosebi la

problemele ridicate de dimensiunea biologica a fiintei umane. Acestea sunt denumite universalii culturale.

Un exemplu ar fi teoria evolutiei a lui Charles Darwin, menţionata si de Anthony Giddens, în „Sociologie”(Giddens,2000, pp.26-28). Diversitatea culturilor mai sus mentionata se manifesta nu numai în cazul culturilor clar diferentiate, ci si în interiorul aceleiasi societati.

Exista grupuri de oameni care practica complexe culturale neacceptate de restul societatii, cum ar fi cazul adolescentilor care se îmbraca diferit in raport cu adultii si care adopta un vocabular uneori inteles doar de ei; este clar ca majoritatea adultilor nu aproba neaparat un stil vestimentar rebel, insa în cazul persoanelor în varsta nici nu se pune problema de acceptare a acestui stil de viata al tinerilor.

Exista de asemenea si ansambluri specifice de trasaturi si complexe culturale caracteristice unor grupuri, în cadrul unei culturi generale, primele alcatuind subculturi.

Gradul de omogenitate sociala si de toleranta a fiecarei societati determina numarul si diversitatea acestor subculturi.Din perspectiva functionalista, subculturile asigura un rol de coeziune sociala, rol pe care societăţile masificate nu-l pot asigura.

Adica indivizii isi pot satisface nevoia de apartenenta prin integrarea într-un astfel de grup, având astfel o identitate, sau mai multe, fiindca pe durata vietii sale, un individ poate apartine mai multor subculturi.O alta categorie determinata de trasaturi si complexe culturale sunt contraculturile.

Acestea reprezinta grupuri de indivizi diferite de cultura dominanta, care se opun, cum este cazul delincventilor. Acestia au norme, valori si trasaturi opuse fata de cele dominante. Însa contraculturile, chiar si cele mai extremiste, nu se opun în toate privintele, ci au doar anumite aspecte diferite fata de cele incluse culturii generale.

Vis-a-vis de identitatea unei culturi, putem spune ca de multe ori, pentru membrii societatii respective acea cultura reprezinta normalitatea, de care nu-si dau seama decat atunci când aucontact cu alte culturi diferite, care contrasteaza cu normalitatea obisnuita lor.