Garantarea Resurselor Minime

Garantarea resurselor minime:

a)Saracia in societatile central si est-europene:

Declinul economic de la inceputul transformarilor postcomuniste a dus la disparitia unor locuri de munca, erodarea tuturor categoriilor de venituri, scaderea nivelului de viata si cresterea incidentei saraciei pana la nivelele inca necunoscutei n anii postbelici. Pe langa cresterea mare a proportiei oamenilor care traiesc in saracie extrema s-au produs schimbari in gradul si natura saraciei.Daca in socialism saracia era preponderent un fenomen legat de ciclul de viata, dupa 1989 factori ca educatia, statusul operational, etnia si genul joaca un rol mult mai important in predictia sau explicarea ei.

Tarile central si est-europene erau departe de a fi la acelasi nivel de dezvoltare economica, iar decalajul initial s-a accentuat in timpul tranzitiei. In perioada 1996-2000, PIB pe cap de locuitor din tarile candidate a crescut in medie cu 5,7/an, dar cresterea a fost sub acest procent in Bulgaria si Romania. Slovenia se afla la o distanta foarte mica de PIB-ul Greciei, cel mai sarac dintre statele membre ale Uniunii Europene, dar Cehia, Slovacia si Ungaria nu ajung decat la 84 % si respectiv 70% din aceasta valoare. La extrema cealalta cu 40% si respectiv 33% din nivelul Greciei se afla Bulgaria si Romania, care raman astfel cele mai sarace din tarile candidate. O ierarhie asemanatoare este cea produsa pe baza indicelui dezvoltarii umane. Aceleasi tari Romania si Bulgaria au valori sub 0,800 in timp ce restul statelor candidate depasesc pragul care desparte dezvoltarea umana medie de cea inalta.

Una dintre masurile internationale ale saraciei absolute se bazeaza pe pragul saraciei al BM: venituri sub 2 dolari SUA/zi. In Bulgaria si Romania, proportia persoanelor care se situeaza sub aceasta linie depasesc o cincime pe cand Cehia, Polonia si Slovenia se plaseaza la polul opus cu mai putin de 2% din populatie in aceasta situatie. In Ungaria si doua dintre tarile baltice procentul este de 7-8% iar in restul tarilor candidate sub acest nivel. Numarul nascutilor-vii sub 2500 de grame este un indicator al saraciei utilizat de asemenea pentru tarile in curs de dezvoltare. El confirma in mare masura clasamentul tarilor candidate in functie de incidenta saraciei absolute.

Alte date produse de BM se refera la incidenta saraciei relative, masurata in functie de un prag stabilit la 50% din consumul median echivalent. Dupa cum au indicat deja cercetarile din regiune, analiza in functie de consum este mai adecvata decat cea in functie de venit. Motivele sunt in principal doua:

-Nivelul sub-raportarii veniturilor este ridicat in multe din economiile in tranzitie datorita muncii “la negru”

-Productia domestica de hrana pentru uz propriu are o pondere considerabila in totalul consumului

Conform evaluarilor din a doua parte a anilor ’90 incidenta saraciei relative in statele candidate se inscria in intervalul 11.4% - 2.8%.

Masurarea saraciei relative are o validitate discutabila in Europa de Est, pentru ca veniturile majoritatii populatiei sunt unele tari foarte scazute, este posibil ca pragul saraciei relative sa fie inferior liniei saraciei absolute, stabilit pe baza unui cos de produse. In aceasta situatie, incidenta saraciei este subestimata cu 20%-40%, rezultat obtinut in urma cercetarilor facute in Bulgaria,Romania si Slovacia.

Implicatiile diferitelor metode pentru estimarea riscului de saracie sunt esentiale pentru proiectarea programului antisaracie. Din datele existente rezulta ca utilizarea exclusiva a pragului de saracie relativa poate conduce la excluderea unui numar de persoane defavorizate. Un studiu realizat de PNUD rezuma concluziile privind analiza si masurarea saraciei, formuland in acelasi timp sugestii pentru politica din domeniu:

-Prima constatare este ca saracia reprezinta un fenomen “stratificat” si combinarea diferitelor categorii de saraci

-In al doilea rand, este necesara recunoasterea preferintei guvernantilor pentru o solutie unica.

Spre deosebire de societatile occidentale, saracia est-europena tinde sa se concentreze mai degraba in zonele rurale decat urbane. In plus, probabilitatea de a fi sarac descreste cu cresterea marimii localitatii de resedinta.

Cauzele saraciei:

-Nivelul de educatie – in Bulgaria, Polonia, Romania si Ungaria relatia de saracie si educatie este una lineara, iar nivelul cel mai scazut de educatie este un puternic predictor al saraciei. In toate tarile examinate persoanele angajate au o probabilitate mai redusa de a cadea sub pragul saraciei relative decat restul categoriilor ocupationale.

-Cu unele variatiuni nationale, participarea pe piata muncii este cel mai puternic predictor alsaraciei. Exceptand Ungaria, somajul pe termen lung nu creste in mod substantial riscul de a fi sarac.

-Avansarea in varsta reduce probabilitatea de a cadea sub pragul de saracie

-Generatiile tinere prezinta un risc ridicat de saracie,

-Etnia si in particular apartenenta la minoritatea rroma care reprezinta un factor de saracie in Bulgaria, Romania, Slovacia si Ungaria

-Femeile singure constituie un risc deosebit in majoritatea tarilor est-europene.

-Prezenta si mai ales numarul mare de copii in familie este un factor de risc in majoritatea tarilor din regiune. Conform datelor BM, gospodariile cu copii au o pondere mare in totalul gospodariilor sarace. La sfarsitul anilor ’90, ele reprezentau 95% in Cehia, 84% inPolonia, 72% in Romania, 68% in Ungaria si 44% in Bulgaria.

Raportul de evaluare a saraciei in Romania arata ca din 2000, rata saraciei absolute este in scadere, dar nivelul actual de 28.9% continua sa fie mai mare decat cel din 1995-1996. Aceeasi evolutie a avut-o si saracia severa care are in prezent o incidenta de 10.9%. ca si in alte tari din regiune, elementele asociate saraciei sunt:

-marimea gospodariei

-apartenenta la etnia rroma

-caracteristicile capului de gospodarie(gospodariile al caror cap este femeie, persoana cu nivel scazut de educatie, lucrator pe cont propriu, sau somer),

-rezidenta in mediul rural in regiunea de nord-est.

b)Politica de garantare a venitului minim:

Saracia este un concept introdus recent pe agenda guvernelor est-europene. In majoritatea tarilor, ea a devenit o problema majora la mijlocul anilor ’90, exceptiile de la aceasta regula fiind Cehia si Slovenia care au adoptat masuri mult mai devreme.

Rolul organismelor externe, BM si PNUD, a fost esential in identifiocarea si recunoasterea oficiala a termenului. Adopterea primelor programe in sprijinul segmentelor sarace a fost consecutiva rapoartelor BM. Asa s-a intamplat in Polonia, Bulgaria si Romania, iar mai recent in Letonia si Estonia. Ungaria nu are inca un program general de garantare a venitului minim, iar Slovacia se caracterizeaza printr-o pozitie ambigua fata de acceptarea problemei saraciei.