I. Introducere 1.1 Motivarea alegerii temei In viata cotidiana fiecare dintre noi ne confruntam cu situatii care necesita serviciile oferite de administratia publica. Nu putine sunt cazurile in care comportamentul functionarilor publici nu se conformeaza standardelor de profesionalism cerute de functia pe care o ocupa. De asemenea, exista o perceptie negativa a opiniei publice referitoare la prestatiile reprezentantilor institutiilor de stat. Aceasta se refera la faptul ca functionarii publici, in loc sa serveasca interesele cetatenilor, mai degraba "le saboteaza". 1.2 Conjectura Conjectura noastra este ca functionarii publici au un comportament neprofesionist din cauza ca munca pe care o presteaza nu e motivanta in sine. Se stie ca munca in cadrul unui aparat birocratic este monotona, nu permite asumarea de responsabilitati, autonomie decizionala, creativitate. Prin studiul pe care l-am interprins, am vrut sa verificam daca functionarii publici isi percep munca ca fiind nemotivanta si nesatisfacatoare in sine. Ideea de monotonie si de ineficacitatea a muncii functionarilor publici contravine modelului ideal conceput de Weber, care pledeaza pentru eficienta si profesionalismul activitatilor publice. Birocratia reprezinta un fenomen aproape permanent al istoriei societatilor moderne. Termenul de birocratie are, insa, un inteles echivoc. Astfel, in sens strict etimologic, birocratia se refera la puterea exercitata din birouri. Fara indoiala, colocvial, oamenii vorbesc despre birocratie cand se refera la rutina birourilor publice care presupun mereu sicanare fata de cetateni. Aceasta folosire vulgara a termenului are o conotatie depreciativa si ostila la adresa administratiei si presupune de multe ori neincredere fata de aceasta lume inchisa, ciudata si necunoscuta particularului. Atunci cand ne referim la birocratia de stat vorbim despre puterea statului si de modul specific de exercitare a acesteia. In acest caz, birocratia este identificata cu totalitatea functionarilor publici. Atunci cand se incearca, insa, utilizarea termenului in mod stiintific/teoretic se face referire la un mod specific de organizare sau la grupul uman care exercita puterea administrativa. Ideea centrala pe care se bazeaza functionarea birocratiei moderne consta in definirea oficiala a unor responsabilitati date ale servitorilor publici prin intermediul legilor si regulamentelor. Modelul lui Weber este o formulare care permite, intr-un moment dat al istoriei, atunci cand se ajunge la o anumita dezvoltare economica si sociala si cand sarcinile puterilor publice sunt numeroase si complexe, construirea unei organizatii care sa corespunda unui dublu criteriu: cel al rationalitatii si cel al legalitatii sau, altfel spus, aceasta organizatie trebuie sa corespunda unei rationalitati stabilite de catre legi si regulamente. Pornind de la aceasta definire oficiala a sarcinilor care prezinta zona centrala a modelului weberian, au fost explicate o serie de trasaturi ale acestuia, si anume: In primul rand, trebuie evidentiata rationalitatea organizata de catre lege, care presupune rezolvarea in scris a unor serii de dosare si documente. Functionarii publici lucreaza, in principal, pentru studierea si elaborarea respectivelor documente si pentru a da curs unor proceduri oportune pentru a se ajunge la o solutionare a subiectelor la care se refera aceste dosare. In al doilea rand, se evidentiaza notiunea de ierarhie functionala. Nu este vorba doar de faptul ca exista puterea de conducere, ci si de faptul ca repartizarea sarcinilor superiorilor corespund unei ierarhii a functiilor astfel incat cele cu caracter mai elevat sunt indeplinite de catre agentii aflati in varful ierarhiei. Aceasta presupune ca agentii inferiori sunt controlati de cei superiori cu privire la continutul sarcinilor lor. In al treilea rand, se remarca specializarea functionarilor. Weber insista ca birocratia presupune o invatare profesionala. Activitatea birocratica este specializata pentru ca functionarii trebuie sa posede cunostinte specifice care sunt indispensabile organizatiei. De aici deriva profesionalizarea agentilor publici, punct de vedere pe care Weber il dezvolta, referindu-se la pozitia interna si externa a functionarilor fata de organizatie. Sarcinile birocratice se exercita ca o profesiune, iar profesionistul care le indeplineste se gaseste intr-o pozitie sau intr-o situatie tipica. Conditia de functionar, care se indeplineste in mod continuu, se accepta prin numirea de catre o autoritate superioara, iar, in baza sa, functionarul primeste o remuneratie fixa si se bucura de un anumit respect social. In consecinta, se poate observa ca, unul dintre elementele acestei rationalitati organizate de catre lege se concretizeaza in faptul ca sistemul de dominare este asigurat de catre profesionisti stabili si nu de amatori, care sa-si rezerve partial timpul si altor ocupatii, asa cum se intampla in cazul organizatiilor feudale sau in virtutea unei loialitati fata de seful carismatic.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
