Femeia în familia tradițional românească

Datorita dezvoltarii societatii rolul femeii in familie de-a lungul timpului s-a modificat: de la femeie dependenta de barbat si familie, fara multe drepturi, la femeie independenta, increzatoare in fortele proprii ce se poate intretine si trai singura.

O familie este reprezentata dintr-un grup social format dintr-un cuplu casatorit si copii acestora. Membrii familiei sunt legati prin raporturile de varsta, casatorie sau adoptii si traiesc impreuna, adultii fiind responsabili economic pentru intretinerea, cresterea si grija copiilor.

Casatoria pentru femeie inseamna abandonarea casei tatalui, casa copilariei si jocurilor, pentru a se integra in casa sotului si familia acestuia. In trecut ceremonia se desfasura in casa sotului, in prezenta ambelor familii.

Multa vreme din demersurile incheierii unei casatorii parerea femeii, viitoare sotie, a fost complet ignorata. Singura modalitate de a putea refuza era negatia totala, ceea ce inseamna ca fata tanara pentru a putea scapa de o casatorie aranjata putea alege calea calugariei. Acesta reprezenta singurul motiv acceptat de parinti pentru impiedecarea casatoriei.

In societatea traditional romaneasca, grupul domestic este format din doua persoane, sotul si sotia, care prin intermediul casatoriei intemeiaza o noua familie. Un important element al formarii noii familii o reprezinta pamantul, dar si o locuinta pe care tinerii casatoriti o ridica impreuna cu rudele apropiate si prietenii din sat, pe locul stabilit dinainte de socrii mari. Dupa ce e construita, casa intra in grija femeii care o va pastra curata si ingrijita, dupa ce o va zugravi si impodobi. Gradina, pasarile, batatura vor reprezenta universul pe care femeia nu il va parasi pe parcursul vietii, decat pentru cateva activitati importante alaturi de barbat cum ar fi: cultivarea inului si canepii, eventual prasit si cosit. Rolul traditional al femeii este centrat pe casa si familie.

Femeia este supusa, in familia traditional romaneasca, barbatului , capul gospodariei. Bataia este o modalitate de pedepsire a sotia, cand brabtul considera ca a gresit, iar acest obiecei este acceptat ca fiind normal. Totusi pedepsele aplicate de barbat nu pot atinge limita cruzimii, ci sunt considerate corectii corporale. Traditional femeia trebuie sa fie induratoare, pasiva, blanda, dependenta, iar barbatul sa fie cel activ. In unele cazuri sotia este considerata inferioara barbatului. Ea nu poarta pecetea inferioritatii sale din nastere, apare astfel datorita conditiilor in care traieste si se dezvolta. Educatia reprezinta o piatra de incercare in acest sens, femeia fiind privata de aceasta, desi are capacitatea si este capabila de aceeasi activitate ca si barbatul.

Femeia i se adreseaza barbatului in mod respectuos, folosind formule ca: badita si dumneata. La masa femeia mananca dupa ce serveste barbatul si acesta se ridica de la masa. Cand sotul serveste masa aceasta va sta in picioare sau se va odihni. Dar activitatile femeii in privinta mesei nu se orpesc aici: trebuie spalate vasele, stransa masa, facut curatenie, iar ritualul este reluat pentru pregatirea urmatoarei mese. Se poate spune ca femeia este intr-o continua miscare, obligatia ei este sa munceasca si acest lucru incepe din frageda copilarie, cand isi ajuta, la randul sau, mama la treburile gospodaresti: spalatul rufelor, tors, curatat odaiele, ingrijitul fratilor mai mici si nu se termina niciodata. Aceasta va efectua acete activitati pe tot parcursul vietii, se va trezi inaintea sotului, va avea grija de gospodarie si se va culca ultima. Zilele de lauzie, care urmeaza nasterii sunt singurele zile in care nevasta se odihneste cu adevarat, in restul timpului ea se afla intr-o continua miscare.

Femeia ocupa o pozitie subordonata atat prin pozitia sa de clasa, cat si prin faptul ca realizeaza in principal munci, daca pot fi numite astfel invizibile (activitati menajere, ingrijirea copiilor, servicii sexuale si emotionale) sau cu un prestigiu scazut. Barbatul nu se intreaba cat timp ii ocupa femeii menajul sau gatirea bucatelor, el ia aceste lucruri drept garantate in momentul casatoriei.

Cea mai de pret calitate a femeii, in familia si societatea traditional romaneasca este maternitatea. Rolul principal al femeii este cel de mama, pentru a fi sotie trebuia sa fie garantata maternitatea, de multe ori casatoriile nu erau altceva decat un mod de a dobandi urmasi legitimi. Scopul casatoriei era posibilitatea de a avea urmasi. Virginitatea fetei la casatorie si fidelitatea dupa casatorie erau foarte importante. Femeia insarcinata era supusa unor ritualuri de binefacere, iar viitoarea mama trebuia sa se supuna cu sfintenie autoritatii moasei care o descanta si face diverse farmece.

Cea mai mare nefericire pentru o nevasta este reprezentata de sterilitate pentru vreme indelungata sau permanenta. In aceasta situatie sotul isi poate mustra sa chiar parasi sotia.

Situatia femeii era considerata buna, in familia romaneasca, ea avand anumite libertati care i se permiteau datorita numeroaselor sale indatoriri. Se poate constata cu usurinta dominatia femeii in gospodariile din satele romanesti, ea fiind cea care gestioneaza resursele. Acesta dominatie ii permite sa interactioneze cu alti barbati in public si in particular, fara sfiala sau ceremonie, acest lucru fiindu-le permis, desi in alte tari era interzis. Si totusi libertatea avuta nu se traduce prin libertinajul moravurilor, sfiala si buna cuviinta a moldovencelor, care merg in urma barbatilor si se feresc din calea strainilor este cunoscuta in toata Europa. Un alt aspect cunoscut este reprezentat de frumusetea acestora, cu toate ca despre femeia frumosa se considera ca nu are grija de casa si mai este si lenesa, fatarnica, guraliva, risipitoare, mincinoasa, nerusinata, cu minte putina, aceste lucruri nu aveau o baza reala.