Familie și relații de rudenie

Familia si dragostea romantica

Dragostea in familie a fost dintotdeauna invocate ca un sentiment de atractie ( dragostea romantica), dar si ca un sentiment de atasament ( dragostea casnica). Ambele s-ar afla la baza securitatii emotionale a membrilor familiei. Distinctia facuta intre dragostea dintre sot si sotie si dragostea dintre parinti si copii se impune de la sine si ea urmeaza in mare parte distinctia dintre sentimentele de atractie si cele de atasament.

Rationalitatile diferitelor tipuri ale dragostei nu sunt uniforme. Dragostea de atractie a ramas invaluita intr-o aura romantica, pe cand cea de atasament intr-una traditionala. Explicatia e simpla : in societatile traditionale dragostea ca atractie era acceptata cu multa greutate in motivarea si fundamentarea casatoriei, pe cand in societatile industriale a ajuns sa fie cautata si glorificata.

Perioada Evului Mediu a fost dominata literar si cultural de conflictul dintre dragostea pasionala (prin atractie) si casatoria bazata pe contractul incheiat de familiile de provenienta ale partenerilor pentru a asigura transmiterea drepturilor de proprietate si reglementarea relatiilor sexuale care consacrau pe mai departe mostenitorii. Dragostea putea avea doar sansa de a surveni in timpul casatoriei ca o dragoste a atasamentului. Dragostea ca atractie era privita ca o pasiune irationala al carei romantism nu ar avea nici un loc in cadrul institutiei familiale, ci cand era posibil, in contrainstitutiei dragostei ilegitime a adulterului.

Totusi, accentul pus pe romantismul mereu improspatat al dragostei pure, intense si dezinteresate nu-i lipsit de consecinte individuale si sociale negative. Intre asteptarile ideale si realitatea gratificarii apar insa decalaje reale sau percepute, care sporesc probabilitatea aparitiei deceptiilor, a suspiciunilor si a nefericirilor casnice.

Toate acestea pot fi considerate ca indicii ale « transformarii intimitatii » din epoca modernitatii tarzii. O veritabila « foame de dragoste » anima barbatii si femeiile epocii noastre, dovezi in acest sens fiind casatoria din dragoste, divortul cauzat de dragostea inselata si recasatoria ca implinire a unei noi iubiri, indiferent de varsta.

Din perspectiva lui Beck si Beck – Gernsheim, o astfel de succesiune, animata de « foamea de dragoste » , isi are originea in angajarea tot mai crescanda a femeilor pe piata muncii. O astfel de realizare se produce insa in conditiile tensiunilor crescande care apar intre familie, munca, dragoste si libertate. Fiecare provoaca anumite interese individuale, realizarea acestora presupune negocieri intre individualitatile barbatilor si femeilor. Cine cedeaza sau cine are prioritate, cine se sacrifica si cine castiga, cine si cum distribuie veniturile in cadrul familial sunt intrebari care pot avea raspunsuri convergente sau pot degenera in conflicte sau antagonisme ce se termina in divort. « Foamea de dragoste » cheama apoi pentru o noua aventura a dragostei finalizata in casatorie sau doar intr-un trai impreuna(coabitare), chiard aca alergarea dupe visele inselatoare ale dragostei se termina intr-un cosmar.

Familia si structura sociala. Traiectorii ale schimbarilor

In societatile traditionale familia era referinta constitutiva si cel mai important generator al structurii sociale. Intr-o societate tarditionala, familia era centrul de constituire si reproducere a gospodariei si a relatiilor de proprietate, autoritate si putere. Familia extinsa, mai mult sau mai putin autarhica si cu o economie centrata predominant pe subzistenta sau pe relatii de schimb care sa asigure subzistenta, era orientata cartre perpetuarea si apararea obiectelor si drepturilor sale de proprietate si catre conservarea puerii detinute. Economia traditionala era in mare parte o economie a gospodariei familiei extinse, astfel ca managementul economic era de fapt si un management al gospodariei.

Pe de alta parte, familia traditionala oferea cadrul de reglementare a relatiilor sexuale si de reproducere demografica. Inceputurile dezvoltarii societatii industriale coincid cu multiplicarea conditiilor de aparitie si expansiune a familiei nucleare. La inceput sunt asumate productia economica familiala de fabrici si uzine, iar educatia scolara de scoli si universitati, pentru ca mai recent, aproape orice serviciu casnic sa ajunga sa aiba un corespondent organizational la care se poate apela : hrana, curatenia, distractia etc. Din unitatea centrala a productiei economice, familia a ajuns o unitate de consum a serviciilor si bunurilor produse in afara ei. Familia modernitatii noastre actuale a ajuns de altfel sa ramana doar cadrul de realizare a satisfactiei sexuale, securitatii sociale si emotionale, intimitatii private, si, cand e cazul, a bucuriei de a avea urmasi- copii.