Familia și importanța ei în socializarea juridica de astăzi

Familia reprezintă instituția fundamentală în toate societățile, fiind cea mai veche dintre instituțiile create de om de-a lungul existenței. Aceasta reprezintă o formă de comunitate umană, între membrii căreia există o serie de relații (biologice, spiritual-afective, moral-juridice).

Din punct de vedere juridic, familia este un grup de persoane între care s-a stabilit un set de drepturi si obligații reglementat prin norme legale. Aceste norme legale se referă la modul de încheiere a căsătoriei; stabilirea paternității; drepturile și obligațiile soților; relațiile dintre părinți și copii; modul de transmitere a moștenirii. Funcția juridică și-a pierdut din valoare odată cu apariția cuplurilor consensuale, iar “responsabilitatea familială colectivă a fost înlocuită cu responsabilitatea individuală”.

În ultimii ani, familia a constituit în numeroase rânduri obiect de reflexie și reglementare al mai multor organizatii internaționale. Astfel, ocrotirea copilului și promovarea drepturilor femeii nu numai în viața socială, ci și în raporturile conjugale, au condus la adoptarea unor importante reglementări internaționale, îndeosebi de către Organizația Națiunilor Unite (ONU), dintre care: Convenția privind drepturile copilului și Convenția eliminării formelor de discriminare față de femei. Paradoxal, totuși s-a ajuns la concluzia că politicile familiale dau dovadă de o capacitate limitată de a modifica atitudinile în privinta fecundității. Cuplurile sunt adesea greșit informate și consideră că scăderea populației ar putea facilita lupta contra șomajului și ar permite ridicarea nivelului de viață.

Cu privire la noțiunea sociologică a familiei, sociologii definesc familia în mod diferit, fiecare punând accentul pe unul sau mai multe aspecte privind structura, funcțiile și caracteristicile familiei. Astfel, familia poate fi definită ca o formă specifică de comunitate umană, formată dintr-un grup de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, interese și întrajutorare. În cadrul relațiilor de familie, privită în sens sociologic, apar aspecte morale, fiziologice, psihologice și economice, care dau acestor relații un caracter de complexitate ce nu poate fi întâlnit la alte categorii de comunități sociale. De aceea, comunitatea socială familială are trăsături caracteristice distincte față de alte categorii de comunități umane.

Sub aspect juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații ce izvorăsc din căsătorie, rudenie (inclusiv adopție), precum și din alte raporturi asimilate relațiilor de familie. În sens restrâns, familia ca nucleu social elementar, cuprinde soții și descendenții lor necăsătoriți. În sens larg, din familie fac parte soții și copiii lor, părinții soților, precum și alte persoane cu care aceștia se află în relații de rudenie. Acest sens se desprinde din ansamblul dispozițiilor noului Cod civil. Cu toate acestea îmbinate la un loc, ne dau ideea în ansamblu a rolului și rostului ei în conviețuirea în relație cu alte grupuri de indivizi.

În cadrul relațiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice și economice între cei care formează comunitatea de viață și interese. Relațiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu îl găsim la alte categorii de relații sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relațiilor de familie, s-a spus că familia este o realitate biologică prin unirea dintre bărbat și femeie și procreație. Luând naștere prin căsătorie, familia începe prin a fi formată din soți. Familia tipică aceea formată din părinți și copii.

Familia - fiind un fenomen social - se dezvoltă odată cu dezvoltarea societății și se modifică în raport de acestea. Familia are deci un caracter istoric. În această privință, K. Marx observa:„Luați anumite trepte de dezvoltare a producției, a schimbului, a consumației și veți avea o formă corespunzătoare de orânduire socială, de organizare a familiei“.

În încercările de definire a familiei, putem decupa două categorii de perspective: una sociologică și alta juridică. Din perspectivă sociologică, familia poate fi definită ca un grup social constituit pe baza relațiilor de căsătorie, consaguinitate și rudenie, membrii grupului împărtășind sentimente, aspirații și valori comune. Din această perspectivă, familia este un grup primar în care predomină relațiile directe, informale, nemediate. Calitatea de grup primar nu semnifică absența normelor și reglementărilor. Dimpotrivă, familia este unul dintre grupurile primare cu cea mai mare încărcătură normativă.

Din perspectivă juridică, familia este un grup de persoane între care s-a instituit un set de drepturi și obligații, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternității, drepturile și obligațiile soțiilor, relațiile dintre părinți și copii, modul de transmitere a moștenirii, etc.. Din perspectivă juridică, familia este un grup formal, reglementat prin legi și alte acte normative.Cele două perspective se suprapun parțial. În unele situații, sensul sociologic al noțiunii de familie este mult mai larg decât sensul juridic.

De exemplu, cuplurile consensuale, care au luat un mare avânt în societățile contemporane, sunt considerate de către sociologi familii întrucât îndeplinesc majoritatea funcțiilor unei familii. Din punct de vedere juridic, cuplul consensual nu este o familie, deoarece raporturile dintre parteneri nu sunt sancționate prin căsătorie legală.

Perspectiva sociologică și juridică se completează reciproc; în unele situații, perspectiva sociologică poate conduce la modificarea perspectivei juridice și, implicit, la schimbarea reglementărilor legale privind familia. Definită ca ansamblu de relații sociale reglementate, familia este un complex de roluri și statusuri sociale. Partenerii cuplului familial se raportează unul la altul prin rolurile și statusurile de soț și soție. Aceiași parteneri îndeplinesc în raporturile cu descendenții lor rolul de părinți. Descendenții îndeplinesc rolul de copii în relațiile cu părinții lor și rolul de frați, surori în raporturile cu colateralii lor sau de nepoți în raporturile cu părinții părinților lor.

Autoritățiile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată“.Nerespectarea comportamentelor de rol familial este sancționată la nivel familial și comunitar. Exercitarea adecvată a rolurilor familiale pretinde un îndelungat proces de învățare socială. În cazul în care acest proces se realizează în mod eficient, persoanele își vor exercita în mod adecvat rolurile familiale; în caz contrar, vor apărea eșecuri în exercitarea rolurilor. Pregătirea pentru exercitarea rolurilor familiale se face pe baza unor norme și modele sociale difuze. Nu toate familiile au aceeași capacitate de socializare a rolurilor. În unele familii, învățarea rolurilor familiale nu se face în mod adecvat, se realizează doar parțial sau se face contrar așteptărilor de rol. în a doua jumătate a secolului XX, socializarea rolurilor familiale a început să fie sprijinită și prin intermediul unor instituții care oferă asistență familiei.

Bineînțeles și influențele societății moderne asupra individului au schimbat percepția asupra nucleului familiei. Dacă în trecut, cele mai multe căsătorii rezistau toată viața, în vremurile noastre, diferențele între aspirațiile de la începutul relației sau căsătoriei și cele apărute pe parcurs pot fi uriașe. Au loc divorțuri între oameni care nu credeau că se vor separa vreodată!

Totul este pus pe seama lipsei de moralitate din ziua de azi, iar trecutul este perceput ca un ideal în care familia era familie, iar divorțul nu era posibil. Termenul de familie tradițională, care în zilele noastre a ajuns să dezbine societatea și partidele care o conduc, e folosit tot mai des pentru a desemna uniunea dintre un bărbat și o femeie, însă noțiunea are mai multe caracteristici care, în vremurile noastre, și-au pierdut din valabilitate. În trecut, din timpuri străvechi până în vremea comunismului, familia tradițională nu se baza pe iubire romantică sau pe atracție - cele care duc azi la formarea cuplurilor -, ci pe nevoi, pe beneficii sau pe constrângeri sociale. Altfel spus, exista o presiune a societății: dacă nu erai măritată/însurat, nu existai, iar oamenii precepeau căsătoria și familia tradițională ca pe niște obligații.