Familia

Instituţia socială este forma de organizare a raporturilor sociale, care desfăşoară o anumită activitate.

1.Definiţie şi clasificare

De-a lungul timpurilor, pentru a supravieţui, oamenii au fost nevoiţi să se asocieze intim în grupuri sau cupluri, statuate sub denumirea de familie. Reuşind să asigure supravieţuirea, calitativ şi cantitativ a tot mai multe persoane, familia a devenit din ce în ce mai funcţională, viaţa a elaborat, a uniformizat şi a impus tot mai multe norme de formare şi existenţă a acesteia. Familia a fost prima instituţie socială din istoria lumii.

Familia este definită drept un tip de comunitate umană alcătuită din persoane legate între ele prin relaţii de consangvinitate şi înrudire, care trăiesc împreună, cooperează şi au grijă de copii. Familia s-a delimitat, în funcţie de posibilităţile concrete, într-o diversitate de forme. Grupul familial poate fi restrâns sau lărgit în raport de condiţiile economice, de contexte istorice şi culturale specifice diferitelor culturi umane. Indiferent de mărimea ei, familia constituie o instituţie regăsită în orice societate de oriunde şi din orice timp, ceea ce nu este valabil pentru alte tipuri de instituţii: religioase, economice, politice, educaţionale, medicale. Nu exista societate fără relaţii familiale.

Istoria evoluţiei omenirii a cunoscut mai multe tipuri de familie. În general, în societăţile tradiţionale au predominat tipul de familie mare, precum familia de grupe mari (cuprindea grupuri de perechi căsătorite care trăiau împreună în cadrul aceleaşi gospodării) şi familia extinsă ( era formată dintr-un cuplu împreună cu rudele apropiate; într-o asemenea familie coabita una sau două generaţii ascendente sau descendente, iar relaţiile dintre soţi erau mediate de relaţiile fiecăruia dintre ei cu rudele existente în cadrul familiei: părinţi, nepoţi etc.).

Familia nucleară, constituită din soţ - soţie şi, ulterior copiii, care trăieşte într-o locuinţă proprie, separat de celelalte rude, s-a impus şi a devenit dominantă în ultimul secol. Este modelul de familie care predomină în societatea contemporană şi, în general, fiecare membru al cuplului conjugal provine dintr-o familie nucleară. Schimbările generate în societate în urma proceselor de industrializare şi urbanizare au determinat structurarea relaţiilor de căsătorie în forma familiei nucleare. Familia nucleară asigură, prin restrângerea binară a relaţiilor dintre soţi, cea mai strânsă intimitate, cea mai mare probabilitate de compatibilizare a partenerilor, în comparaţie cu diversele forme de poligamie.

Relaţiile dintre bărbat şi femeie în cadrul familiei au cunoscut de-a lungul timpului următoarele modele:

- monogamia – de fapt cuplul conjugal. Este forma preferată de către societăţile civilizate.

- poliginia – un bărbat, soţul cu mai multe soţii.

- poliandria – o femeie, soţia cu mai mulţi soţi.

- grupul de cupluri – doi sau mai mulţi soţi cu mai multe soţii.

Familia se constituie prin mariaj ca modalitate istoric standardizată şi este acceptată de unire a două persoane de sex diferit. Mariajul se realizează prin oficiere juridică, facultativ şi religioasă, sub forma de contract între parteneri şi între aceştia şi stat, prin care părţile îşi recunosc reciproc drepturile şi obligaţiile. Oficierea mariajului, cunoscută oficial prin termenul de nuntă, realizându-se sub forma unei ceremonii, constituie prilejul iniţial şi major de recunoaştere socială a noii familii şi de conştientizare publică de către comunitate şi de către parteneri a noului lor status, atât ca familie cât şi ca indivizi. Constituie totodată şi unul din marile prilejuri de a se strânge legăturile şi de a se sprijini material, prin daruri, tinerele mariaje.

Un aspect important al sociologiei familiei îl reprezintă analiza descendenţei şi a raporturilor de rudenie. Rudenia – relaţia dintre un individ şi alţii dar care provin dintr-un strămoş comun. Rudenia poate fi: biologică (consangvină) – bazată pe legături de sânge; afină – rezultată din căsătorie şi spirituală – determinată de un eveniment deosebit din viaţa individului (frăţia de cruce, năşia etc.)

Pentru a se realiza compatibilizarea, alegerea partenerilor se realiza, în societăţile tradiţionale, în majoritatea cazurilor în mod endogam (adică din cadrul aceleiaşi comunităţi rasiale, etnice şi religioase) şi în mod homogam ( din aceiaşi arie geografică şi de aceiaşi condiţie socială şi culturală). În ultimul secol s-a înregistrat o continuă înmulţire a mariajelor exogame şi heterogame datorită mobilităţii sociale şi emancipării.

Descendenţa este totalitatea inşilor în linie directă care se trag dintr-un cuplu conjugal sau dintr-o persoană. Principiul descendenţei atribuie indivizii la grupuri de rudenie în funcţie de linia de descendenţă. Cele mai multe societăţi preferă numai o linie de descendenţă. Descendenţa poate fi:

- patrilineală – tatăl este considerat important în afirmarea individualităţii unei persoane şi în stabilirea dreptului asupra moştenirii şi a proprietăţii.

- matrilineală – mama este responsabilă de evoluţia descendenţilor şi stabilirea drepturilor în cadrul societăţii se face în raport de familia mamei – societatea evreiască.

- bilineală – ambii părinţi sunt luaţi în considerare la stabilirea descendenţei.

Familia modernă îşi transmite, în succesiunea generaţiilor, majoritatea valorilor (status social, idealuri, avere) în mod biliniar, însă numele se transmite în mod patriliniar, cu excepţia cazurilor când numele tatălui este inestetic sau al mamei este foarte cunoscut şi prestigios.