Experimentul în investigația sociologică

Introducere

În sociologie, cercetarea experimentală apare relativ târziu, deoarece, prin natura lor, fenomenelesociale se desfăşoară în timp îndelungat, fapt ce nu permite contr

olul riguros al tuturor parametrilor, cerinţă esenţială a experimentului. Din acest motiv, vom întâlni experimentul în momentul în care vadeveni posibilă surprinderea unor colective de oameni, în totalitatea manifestărilor lor, pe o perioadă mailungă sau mai scurtă de timp.

Condiţia esenţială a experimentului constă în parcurgerea unor etapesistematic avute în vedere, astfel încât să asigure maximum de obiectivitate şi consistenţă în rezultateleobţinute.Prima cercetare de anvergură în domeniul sociologiei se produce abia în anii ’20 şi are la bazăexperimentele efectuate de E. Mayo la Universitatea Harvard. Rezultatul acestor cercetări a fost expus pelarg, în anul 1939, de către J.F. Roethlisberger şi W.J. Dickson în lucrarea Management and Worker (Cambridge, 1939). Cercetările s-au efectuat pe un grup de muncitori.Astfel, un grup de muncitori a fost introdus în ceea ce s-a numit test-room (sala de testare), după cares-au înregistrat mai mulţi parametri: convorbirile dintre subiecţii experimentului, produsele efectuate,randamentul, timpul etc. La fel de riguroase s- au dovedit şi cercetările pe tema lider shipului legate de numele lui K. Lewin sau cele sociometrice, puse la punct de către J.L. Moreno.

Multă vreme însă, sociologia nu a putut îndeplini această cerinţă. Ea a pornit de la datele acumulate înalte domenii (istoric, etnografic etc.), fiind astfel o ştiinţă „suprapusă”, după formularea lui T. Herseni, „cusarcina de a prelucra şi teoretiza într-o nouă perspectivă, cea integralistă, rezultatele, în general parţiale,descriptive şi constatative ale cercetărilor din alte domenii ştiinţifice” (T. Herseni, 1982). Preocupărilepentru cercetarea ştiinţifică totuşi n-au lipsit (Monografiile lui Le Play, de pildă), dar marii sociologi clasici:F. Tonnies, F. Giddings, E. Durkheim, M. Weber etc. nu au fost cercetători de teren, în sensul actual alcuvântului, ci doar mari cunoscători ai realităţii sociale pe baza unei documentări neobişnuite şi a uneicapacităţi, la fel de neobişnuită, de înţelegere şi de interpretare a datelor existente. Cercetarea lor a rămas„de cabinet” (de bibliotecă, arhivă etc.).Macrosociologia rămâne şi azi „de cabinet”, nu şi microsociologia, care este experimentală şi „nord-americană”.

In literatura de specialitate sunt cunoscute multe tehnici de cercetare. Acestea pot fi reduse la patru mari categorii : experimentul, observatia, ancheta si analiza documentara Experimentul reprezinta efectuarea unei actiuni asupra unui segment al realitatii sociale in vederea observarii consecintelor ei Experimentul este uneori definit ca o observatie perfecta si dirijata in care se parcurg etapele:

a) crearea conditiilor de observatie a fenomenelor vizate

b) introducerea factorilor externi

c) stabilirea consecintelor acestora

d) controlul si dirijarea variabilelor urmarite

Introducand factori externi, artificiali, cercetatorul urmareste sa identifice influentele acestora asupra intregii desfasurari a procesului social supus investigatiei si asupra celorlalti factori

Primele experimente se realizeaza inca in epoca Renasterii dar practicarea tehnicii experimentale ca mijloc de cercetare sistematica nu are loc simultan in toate stiintele. Mai intai a fost utilizat in fizica, mecanica, biologie si in alte stiinte ale naturii. Mult mai tarziu s-a pus problema utilizarii lui si in stiintele sociale. In secolul al XVII-lea experimentul a devenit metoda fundamentala de investigare a realitatii empirice Experimentul presupune o schimbare a conditiilor de desfasurare a proceselor sociale studiate :

- fie prin introducerea din afara a unor variabile sau factori noi (urmarindu-se stabilirea consecintelor acestei interventii)

- fie prin crearea unor conditii artificiale de desfasurare (conditii de laborator), conditii in care variabilele sunt considerate constante (urmarindu-se cel mai adesea masurarea unui anumit factor sau extragerea lui din grupul din care face parte)

Pentru a-si indeplini functiile cognitive, experimentul trebuie sa se fondeze pe teorie. Nu exista experiment relevant care sa nu porneasca de la o teorie. Obiectivul experimentului este acela de a ne ajuta sa cunoastem una sau mai multe variabile In cadrul experimentului exista cateva variabile: experimentala sau independenta – care este manipulata de sociolog si aplicata obiectului in scopul de a aprecia efectele ei; dependenta sau reactia obiectului fata de variabila independenta si controlata

Pentru a-si indeplini functia de “modaliate de testare a ipotezelor cauzale” sunt necesare trei conditii: intre variabila independenta si variabila dependenta sa fie o relatie temporala de antecedenta, stiut fiind ca totdeauna cauza precede efectul; intre cele doua variabile sa existe o covariatie si, in fine, sa nu existe nici o alternativa de explicare a modificarii variabilei dependente decat prin variabila independenta

In timpul experimentului, este important sa se izoleze actiunea altor variabile, pentru a putea fi siguri ca efectele sunt provocate de variabila pe care o testam

Foarte adesea in experimentele psihosociologice variabila independenta reprezinta o ”combinatie de stimuli”, sarcina cercetatorului fiind aceea de “purificare a variabilei independente” pentru a stabili cu exactitate daca intre X (variabila independenta) si Y (variabila dependenta) exista intr-adevar o legatura cauzala. In acest scop sunt montate chiar experimentele placebo

Vom spune, asadar, ca experimentul psihosociologic consta in analiza efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente intr-o situatie controlata, cu scopul verificarii ipotezelor cauzale.