Evaluarea riscurilor - postul de instalator tehnico-sanitar și gaze

INTRODUCERE

Din directiva cadru 89/391/CEE care a stabilit bazele principiilor de prevenire, rezultă si conceptul de evaluare a riscurilor profesionale. Prin Legea securităţii si sănătăţii în muncă nr. 319/2006, care transpune această directivă, evaluarea riscurilor profesionale care nu pot fi evitate, ca principiu general de prevenire, constituie una din obligaţiile angajatorului.

Angajatorul are obligaţia să anticipeze pericolele care pot genera accidente de muncă sau boli profesionale, în scopul protejării sănătăţii si securităţii lucrătorilor cât si în interes propriu, pentru a menţine competitivitatea si productivitatea întreprinderii. Evaluarea riscurilor este utilă întreprinderii deoarece contribuie la îmbunătăţirea funcţionării pe parcursul întregii sale evoluţii, asigurând controlul riscurilor cunoscute dar, mai ales, accentuând asupra apariţiei riscurilor cu efecte diferite sau a noilor riscuri, în special asupra acelora care apar în noile organizaţii.

EVALUAREA RISCURILOR PENTRU POSTUL DE LUCRU „INSTALATOR TEHNICO-SANITAR ŞI GAZE”

1) Contextul ocupaţiei:

Instalatorul tehnico-sanitar şi gaze işi desfăşoară activitatea în cadrul FRIGOGLASS Timişoara.

2) Procesul de lucru

Instalatorul tehnico-sanitar şi gaze din sectorul construcţii trebuie să ştie să măsoare, să taie, să pozeze şi să îmbine conducte, să realizeze treceri prin ziduri şi planşee pentru conducte, să monteze conducte, utilaje, aparate de utilizare, accesorii, să pună în funcţiune instalaţii, să înlocuiască, să repare conductele, îmbinările şi garniturile acestora, să diagnosticheze şi să remedieze defecţiunile constatate la toate tipurile de instalaţii şi utilaje/aparate de utilizare folosite pentru alimentarea cu apă, canalizare, ridicare a presiunii apei, stingere incendii, gaze naturale şi să efectueze lucrări de întreţinere a acestora.

Activitatea instalatorului tehnico-sanitar şi gaze se desfăşoară în echipă şi de obicei în interiorul clădirilor, dar pot exista cazuri când această activitate se poate realiza şi în exteriorul acestora, putând fi expus la frig, căldură şi umiditate.

3) Mijloace de producţie

Pentru realizearea activităţii sale, instalatorul tehnico-sanitar şi gaze, se foloseşte de echipamente specifice, respectiv: menghine, chei simple şi reglabile, polizoare unghiulare, seturi filieră, cleşti, patent, ciocan, compresor aer, maşini de găuri, etc. şi utilaje: vase tampon, pompe, hidrofoare, apometre, debitmetre, armături, compresoare, rezervoare, etc.

În vederea îndeplinirii sarcinilor sale, instalatorul tehnico-sanitar şi gaze trebuie să deţină cunoştinţe de bază de matematică, hidraulică, mecanică, mecanica construcţiilor, rezistenţa materialelor folosite în lucrările de instalaţii, de interpretare a documentaţiilor şi schemelor tehnologice, tehnologii de îmbinare, normative în domeniu şi norme ISCIR, etc. De asemenea, trebuie să aibă o serie de aptitudini, cum ar fi: atenţie, îndemânare, putere de analiză şi decizie, spirit de echipă, adaptibilitate la situaţii noi, etc.

4) Lista funcţiilor majore

Principalele funcţii îndeplinite sunt următoarele:

- Montarea instalaţiilor de canalizare

- Montarea instalaţiilor de ridicare a presiunii apei

- Montajul instalaţiilor interioare de apă rece şi caldă de consum menajer

- Montarea utilajelor folosite în instalaţiile sanitare

- Montarea instalaţiilor pentru stingerea incendiilor

- Montarea instalaţiilor interioare de gaze naturale combustibile

- Montarea aparatelor de utilizare a gazelor

- Întreţinerea instalaţiilor interioare de gaze naturale şi a celor sanitare

5) Mediul de muncă

Instalatorul tehnico-sanitar şi gaze îşi desfăşoara activitatea in:

• în spaţii închise sau socio-sanitare. Temperatura umiditatea şi curenţii de aer sunt în parametrii variabili determinaţi de starea constructivă a spaţiilor, de existenţa surselor de încălzire, de anotimp şi de condiţiile meteorologice;

• iluminat natural (înfluenţat de intervalul orar şi de anotimp); mixt artificial – natural

• variaţii de temperatură la deplasări interior-exterior

• zgomot ridicat datorat sculeleor electrice

• lucrul la inaltime

• efort fizic la manipulare materiale

• pozitii fortate la montaj instaltii in locuri inguste

• vibraţii la nivelul bratelor de la echipamentele de muncă, străpungeri ziduri.