Efectele negative ale globalizării

Globalizarea este una dintre cele mai importante schimbari macrosociale cu care se confrunta lumea de azi. Termenul descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul că evenimente care au loc într-o parte a globului au repercusiuni din ce în ce mai ample asupra societăţilor şi problemelor din alte părţi ale globului.

Acest fenomen cuprinde totalitatea domeniilor existenţei, de la social şi politico-economic până la ştiinţă, ideologie, religie, cultura. Din punct de vedere interuman, globalizarea înseamnă comprimarea distanţelor prin tehnologii noi de comunicare cum ar fi internetul, telefonia mobila, satelitii, mijloacele de transport rapid precum avionul, trenurile de mare viteza; interconectarea şi creşterea dependenţelor reciproce, integrarea pieţelor financiare şi comerciale, găsirea de soluţii la unele probleme globale, dezvoltarea de identităţi transnaţionale etc. În acest context, globalizarea cuprinde toate sferele de existenţă umană şi va constitui modelul de societate la care va trebui să participe intreaga umanitate.

Astăzi, particularitatile specifice teritoriilor mai mici sunt inlocuite cu standardele universale prin omogenizare. Acesta este aspectul referitor la globalizare la care reacţionează cel mai des criticii deoarece ei consideră că "indivizii vor deveni la fel, peste tot în lume", globalizarea contribuind la pierderea diversitatii culturale. Structurile precum companiile multinationale au pavat drumul globalizarii. Raspandirea guvernelor democratice, liberalizarea comertului, neo-liberalismul economic, dezvoltarea tehnologiei, aparitia pietii globale de produse si servicii, produse de industria moderna a avut ca rezultat caderea barierelor nationale, dar a adus cu sine si interdependenta dintre state.

Occidentului, care a pornit si conduce aceasta globalizare, i se imputa faptul ca prin aceasta incearca sa-si impuna ideologia si modul de viata impreuna cu produsele si serviciile pe care le ofera.

Asemenea tendinţe sunt văzute ca fiind negative, în special acolo unde standardizarea şi uniformizarea apare alături de o tendinţă de dominare unică precum occidentalizarea sau americanizarea. Aceasta implică standardizarea atât a culturii materiale cât şi a serviciilor sau folosirea unei anumite limbi universal cunoscute precum engleza. Engleza nu este cea mai vorbita limba de pe terra si totusi este limba oficiala a organizatiilor care promoveaza globalizarea precum ONU, WTO, UE. Rolul dominant al limbii engleze in politica si comertul international este vazut ca un element ce se impune in culturile in care nu se vorbeste engleza. “Engleza este un factor de integrare a procesului de globalizare care caracterizeaza perioada de dupa razboiul rece, perioada de un capitalism agresiv, de restructurare economica, de McDonald-izare si militarizare a tuturor continentelor”. (Phillipson, 1992)

Industrializarea a dat nastere unei societati globalizante. Internetul, televiziunea, mass-media, in general, a contribuit la promovarea unei culturi globale. Astfel, apare cultura de masa, denumita de anumiti autori, o a doua colonizare, pornind din Statele Unite ale Americii. Limba engleza, cultura si civilizatia occidentala, indeosebi cea americana, castiga din ce in ce mai mult teren, avand simboluri precum Mc Donalds, Coca-Cola, Starbucks, si altele.

Globalizarea a dus la decalaje vizibile dintre bogati si saraci, reducerea drastica a numarului celor care (institutii sau indivizi) sunt detinatori ai resurselor, urmata de cresterea numarului celor care ajung sa fie dependenti de primii, pe alienarea tot mai mare a indivizilor si societatii in ansamblu. Globalizarea este un mod de autopropulsare a societatii tehnologice, aducand unora, putini la numar, lux si prosperitate, in timp ce majoritatea este marginalizata si condamnata la saracie.

In ciuda apropierii mai mari ca niciodata si a depasirii barierelor in urma cresterii fara precedent a vitezei de circulatie a informatiei, capacitatea de a comunica emotii si stari sufletesti profunde este in scadere. Singuratatea tinde sa devina o problema sociala grava, in plina epoca a comunicarii, in SUA spre exemplu, peste 26 de milioane de oameni traiesc singuri. Niciodata in istoria umanitatii o societate nu a mai cunoscut un asemenea grad de solitudine. Timp de secole, oamenii si-au imbogatit experienta prin contact cu natura si cu alti indivizi. Azi, cautam noi experiente pe ecranele calculatoarelor si ale jocurilor video. Are loc modificarea relatiilor inter-umane, rasturnarea valorilor si dorinta de „emancipare totala” a indivizilor.

O problema deosebit de grava ar fi faptul ca decalajele de dezvoltare intre natiunile bogate si cele sarace se accentueaza permanent, desi in ultimii cincizeci de ani a avut loc o dinamica fara precedent a cresterii economice la nivel mondial. Produsul global mondial a crescut de sapte ori. Cu toate acestea, intr-o lume de sapte ori mai bogata, saracia a crescut. Raportul „Fondului Natiunilor Unite pentru Populatie” arata ca, la nivelul anului 2005, cel putin 80% dintre oameni de pe glob traiesc cu mai putin de 10$ pe zi, iar conform statisticilor din 2008, in SUA 39.8 milioane de oameni traiesc in saracie. Din populatia globului de aproximativ 6,7 miliarde, 1,4 miliarde traiesc cu mai putin de 1$ pe zi. Confotm UNICEF 25 de milioane de copii mor zilnic din cauza saraciei.