Educație și provocările lumii contemporane

. Educatia si provocarile lumii contemporane - cadru teoretic

O problema importanta a studiilor de prospectiva a educatiei o constituie cea a factorilor care determina si influenteaza cursul educatiei de maine:

- Evolutiile demografice;

- Schimbarile economice;

- Schimbarile social-politice;

- Mutatiile culturale si progresele stiintifice;

- Problematica lumii contemporane (Vaideanu, 1988, citat de Stanciu, 1999).

Problematica lumii contemporane (caracterizata prin universalitate, globalitate, complexitate si caracter prioritar) demonstreaza tot mai pregnant ca solutiile cele mai eficiente nu se gasesc prin demersuri si angajari secventiale, ci e nevoie de o viziune holistica in decantarea si studierea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor probleme cu care se confrunta omenirea.

Traim intr-o epoca in care resursele umane (inteligenta, creativitatea, adaptabilitatea) au trecut pe prim plan, devenind resursele cheie ale unei dezvoltari care integreaza diferitele sale dimensiuni -; pacea, economia, mediul inconjurator, justitia sociala si democratia (UNESCO, Strategie a moyen terme 1996-2001, citat de Stanciu, 1999).

Studiile de prospectiva educationala sugereaza urmatoarele coordonate esentiale (Vaniscotte, citata de Stanciu, 1999):

- scoala laborator -; a carei finalitate esentiala o constituie prelucrarea si transmitarea experientei culturale a omenirii;

- scoala-model de intreprindere -; out-put-urile oferite de scoala trebuie sa fie performante si capabile de concurenta;

- scoala integrata intr-un ecosistem socio-cultural -; scoala participa la viata cetatii;

- scoala indreptata catre tehnologii -; ar conduce la multiplicarea locurilor invatarii;

- scoala bazata pe pedagogiile diferentiate -; introducerea diferentei.

Pentru a face fata provocarilor lumii contemporane, se contureaza urmatoarele directii de restructurare a realitatii educationale (Stan, 2001):

- asigurarea unui echilibru optim intre dimensiunea informativa (cunostintele si informatiile transmise in cadrul procesului educational) si dimensiunea formativa (constructia si dezvoltarea unor atitudini, valori sau comportamente);

- introducerea unor noi tipuri de educatii;

- asigurarea unei repartitii judicioase si a unui echilibru intre cele doua tipuri de invatare: de mentinere si inovatoare;

- impunerea progresiva a principiilor noii paradigme educationale (Wurtz, 1992, citat de Cucos, 1999);

- extinderea actului educativ la nivelul intregii vieti a individului.

Principiile vechii paradigme educationale Principiile noii paradigme educationale

Accentul cade pe continut, pe insusirea de informatii; Accentul cade pe invatarea invatarii permanente, pe receptivitate fata de conceptele noi, pe modul accesului la informatii, cunostintele nefiind niciodata definitive;

A invata este un rezultat, o sosire; A invata este o evolutie, un proces, a cale fara destinatie;

Structura ierarhica si autoritara, conformismul e recompensat; Principiul egalitarist, toleranta fata de impartiali, elevii si dascalii se privesc ca oameni;

Structura rigida, programa analitica obligatorie, Structura relativ flexibila, discipline optionale, metode de lucru alternative;

Cunostintele se insusesc intr-un ritm obligatoriu; separarea varstelor; Ritmurile inaintarii in materie pot fi diferite, flexibilitatea si integrarea varstelor;

Prioritatea randamentului, a reusitei Prioritatea sinelui, a individului care genereaza valorile;

Se acorda importanta lumii exterioare; Experienta interioara este considerata factor de coeziune;

Institutiile si ideile care se abat de la convingerile generale sunt dezaprobate; Institutiile si ideile care se abat de la convingerile