Discriminarea persoanelor cu dizabilități

Cuprins referat Cum descarc?

1. Introducere
2. Cuprins
2.1 Dizabilitatea ca stigmat
2.2. Ingrijirea persoanei cu handicap
2.3. Perspectiva teologica privind discriminarea persoanelor cu handicap
2.4. Aspecte legislative
3. Concluzii
4. Bibliografie

Extras din referat Cum descarc?

1. Introducere
"Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de prevenire, de tratament, de readaptare, de invatamant de instruire si integrare sociala a persoanelor cu handicap, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor".
(Art. 46, Constitutia Romaniei )
In orice societate , oricat de perfectionista ar fi, vor exista in permanenta probleme sociale a caror rezolvare va implica initierea unor actiuni sustinute de asistenta sociala(D. Tigmeanu, Asistenta sociala in Biserica, Doxologia, Iasi, 2010).
La origine , termenul de handicap nu a fost un cuvant simplu , ci sintagma. Era compusa din trei unitati semantice diferite : "hand in cap ". In limba engleza unde sintagma a aparut pentru prima data in secolul XVI "hand" inseamna "mana" , "in" este echivalent cu "in" iar "cap " insemna "cascheta". Expresia "hand in cap" era folosita pentru desemnarea unui joc in care partenerii isi disputau diverse obiecte personale dupa un pret fixat de un arbitru . Obiectele erau puse intr-o caciula "cap" de unde se extrageau cu mana "hand" absolut la intamplare . Prin contractare lingvistica , consoana "n " de la "in" a disparut iar sintagma a devenit cuvant de sine statator: handicap.
In secolul XVIII cuvantul handicap incepe sa fie aplicat si la competitiile de cursele de cai . Deplasarea semantica a handicapului de la semnificatia primara de "joc de noroc" la semnificatia sa secundara , aplicabila la evaluarea comparativa a "obiectelor" aflate in competitie: in primul caz a efectelor personale , in al doilea caz al cailor .
Prin cursa cu handicap se intelegea acea cursa in care sansele ilegale ale cailor erau in principiu egalizate prin obligatia celor mai buni de a purta o greutate in plus , in functie de perfomantele anterioare deja confirmate. 
Extensia continutului semantic al handicapului continua prin glisarea acestuia de la limitarea capacitatii cailor la limitarea capacitatii oamenilor , apoi de la limitarea capacitatilor umane la conseciintele acestor limitari.
Deplasarea semantica a termenului de handicap de la semnificatia originala restransa (aplicabila doar curselor de cai) la semnificatia actuala extinsa (aplicabila doar realitatilor umane) , a fost insotita la deplasarea dominatiei lexicale de la "egalitatea in concurenta" la "dezavantajul in concuranta". O asemenea deplasare pare sa constituie deja un proces incheiat si ireversibil dovada ca prin simpla rostire a cuvantului handicap , se induce automat si ideea de nuanta defavorizanta. Ideea de dezavantaj si dificultate pe care o semnifica termenul de handicap nu a aparut insa la inceput , decat prin raportare la contextul social. Interesa deci , dezavantajul social al individului aflat in concurenta si nu alte stari de inferioritate.
Puncul de vedere al lui Ph Wood (punct de vedere impartasit si de Organizatia Mondiala a Sanatatii) este ca termenul de "handicap" ar trebui pastrat cu acceptiunea sa specifica de dezavantaj , de deficienta defavorizanta , de conseciinta situationala aparuta ca urmare a deficientelor sau maladiilor invalidante .
2. Cuprins
2.1. Dizabilitatea ca stigmat
Conceptele de stigmat si stigmatizare au ajuns sa ocupe un loc privilegiat in discursul sociologic, odata cu lucrarile lui Goffman (1990). Multe din contributiile sale isi pastreaza valabilitatea, dovedindu-si actualitatea chiar si dupa jumatatea de secol care a trecut de la formularea lor.
Dupa Goffman, etimologia termenului de stigmat poate fi localizata in cultura Greciei antice, unde acesta avea acceptiunea unor semne corporale provocate prin taiere sau prin ardere cu fierul inrosit, menite sa exprime ceva neobisnuit si negativ, decaderea morala a celor carora li se aplicau (persoane blamate, de evitat indeosebi in locurile publice: sclav, criminal, tradator). Mai tarziu, cultura crestina a mai adaugat doua sensuri metaforice acestui termen: unul care se refera la semnele corporale ale gratiei divine, celalalt (o aluzie la conotatia religioasa) referitor la semnele corporale asociate unor tulburari psihice. Ulterior, conotatiile termenului au ajuns sa fie utilizate pe scara larga pentru a desemna dizgratia, caracterul respingator al persoanei stigmatizate.

Fisiere in arhiva (1):

 Discriminarea Persoanelor cu Dizabilitati.docx