CUPRINS Tema I. Aspecte generale privind deontologia profesionala 5 1. Delimitari conceptual 5 1.1. Deontologia muncii de asistent social 9 2. Etica si deontologia Tn context international si national 10 Tema II. Dimensiuni ale profesionalizarii fn domeniul Asistentei sociale 12 1. Profilul psiho-profesional al asistentului social 14 2. Rolurile asistentului social 14 3. Personalitatea si stilul de munca al asistentului social 15 4. Caracteristicile care formeaza profilul psiho-social si moral al asistentului social 15 Tema III. Vocatie si etica profesionala 17 1. Dimensiunile morale ale personalitati'i profesionale 21 2. Morala, etica deontologie 22 3. Deontologia - ramura a stiintelor socio-umane 29 Tema IV. Scurt istoric al deontologiei Tn Romania 33 Tema V. Sistemul drepturilor asistentului social 35 Tema VI. Datoriile asistentilor sociali 38 Tema VII. Aspecte deontologice ale perfectinarii asistentilor sociali 43 Tema VIII. Codurile deontologice 48 Tema IX. Valori si principii ale Asistentei sociale. Etica rofesionala 52 1. Valorile muncii sociale ca domeniu de activitate profesionala 52 2. Valorile fundamental ale profesiunii de asistent social 53 3. Principii ale filosofiei muncii sociale 54 4. Principiile de baza ale activitatii de Asistenta sociala 56 Tema X. Formarea personalului de specialitate Tn domeniul Asistentei sociale 58 1. Preocupari Tn domeniul Tnvatamantului superior de Asistenta sociala 58 2. Continutul pregatirii asistenjilor sociali 63 3. Formarea initiala a asistentilor sociatifc 64 4. Raspundere si responsabilitate Tn munca de asistenta sociala 67 5. Functiile asistentilor sociali tn diferite servicii sociale 70 Tema XI. Statutul profesional al asistentuiui social. 74 Tema XII. Psihologie si etica profesionala $};, 90 1. Caracteristicile psihologice ale personalitatii asistentuiui social 90 2. profilul socio-profesional si moral al asistentuiui social 95 3. Aptitudinile psiho-sociale necesare asistentuiui social 96 Anexe 100
TEMA I. ASPECTE GENERALE PRIVIND DEONTOLOGIA PROFESIONALA 1. Delimitari conceptuale Deontologia este o filozofie a profesiei, a lucrului bine facut, care se bazeaza pe ideea ca individul apartine societajii ?i ca el are raporturi de munca cu semenii sai, raporturi ce presupune drepturi ?i indatoriri. Temenul deontologie este sinonim cu termenul etica profesionala. Deontologia profesionala este ansamblul de norme si reguli morale care se aplicd la locul de munca si dupd care trebuie sa se ghideze angajatul. In acest context, deontologia opereaza cu teoria generala a actiunii eficiente, praxiologia. Tadeus Kotarbinski considers ca praxiologia are datoria de a constitui o taxonomie de recomandari, principii si sugestii cu caracter general pe baza carora se stabilesc norme ale actiunii eficiente. In orice acfiune umana identificam anumite elemente constitutive: a. agentul (subiectul uman sau colectivitatea); b. scopul sau obiectivele; c. obiectul acjiunii; d. mijlocul de actiune, care face legatura intre agent si obiect. Din punct de vedere praxiologic actiunea umana este ,,o schimbare deliberata a obiectelor mediului natural sau social in conformitate cu scopul dinainte stabilit, fund diferita de simpla miscare mecanica sau biochimica. Ea este o conduita teleologica, cu motivatie sociala". (C. Popa, Teoria acfiunii sociale). Astfel, fiecare profesionist trebuie sa devina un propagator al lucrului bine facut si deci trebuie sa posede o pregatire praxiologica. Practic nu exista profesie sau meserie care sa nu aiba elaborate reguli ce se cer a fl respectate. Exista regulamente de ordine interioara, fise de posturi, statute, monografii profesionale, coduri etice si alte reglementari care constituie sistemul normativ specific domeniului respectiv. Sistemul normativ este o insiruire de reguli care descriu obligatiile, interdictiile si permisiunile tuturor agentilor cuprinsi intr-un anumit gen de activitate si care se infa|iseaza acestora, fie ca obligatie, fie ca datorie. Astfel, sistemul normativ: a. clasifica ac|iunile umane (criteriul distinctiv al acfiunii fiind sistemul de norme); b. precizeaza numai cazurile extreme ale actiunii posibile in diferite domenii, respectiv numai ceea ce este obligatoriu ?i ceea ce este interzis; c. normele nu se refera la acjiunile peimisive in mod neobligatoriu, acestea depinzand de inijiativa si de libera alegere a agentului; pentru acfiunile posibile, care nu sunt normative, si care nu fac parte nici din cele interzise, nici din cele obligatorii, agentul nu este raspunzator, ci responsabil, aceasta atitudine infatisandu-se ca datorie; d. domeniul acjiunilor permise (neobligatorii) nu poate fi luat cu eel al obligafiilor, deoarece acestea, ca si interdictiile, formeaza un corp comun de norme, opus domeniului actiunilor permise (neobligatorii);
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.