Delicventa Juvenila

Extras din referat Cum descarc?

Capitolul I Delicventa juvenila - concept, notiune
Tara noastra dupa evenimentele din decembrie 1989, a cunoscut o serie de transformari atat in ceea ce priveste viata politica si economica, cat mai ales sub aspect social si juridic. Tranzitia de la sistemul totalitar la un sistem caracterizat de liberalism democratic a dus la proliferarea unor fenomene cu efecte negative asupra societatii: contrabanda cu arme si droguri, prostitutia, traficul cu copii si tineri adulti, consumul de droguri, criminalitatea. Criminalitatea, ca notiune generala, a suferit o impartire a continutului ei in doua sfere mai operationale in cercetarea stiintifica: delicventa juvenila si criminalitatea adulta. 
Conceptul de ,,delicventa juvenila" cuprinde doua notiuni distincte, care trebuie precizate, si anume conceptul de ,,delicventa" si cel ,,juvenil". Desi ambii termeni au intrat in limbajul comun si par sa aiba semnificatii bine determinate si univoce, ei sunt folositi adesea cu intelesuri diferite, nu numai in vorbirea curenta, ci si in limbajul stiintific. 
Termenul de ,,delicventa juvenila" nu este intalnit nici in legislatia penala din tara noastra, nici in dreptul din alte tari. El este o creatie a doctrinei penale si teoriilor criminologice sau sociologice, in incercarile lor de a grupa o serie de infractiuni in functie de criterii de varsta, considerandu-se in mod justificat, ca faptele penale prezinta o serie de particularitati determinate de nivelul de maturitate biologica si cu precadere mintala a subiectului activ al infractiunii.
Conceptul de ,,delicventa juvenila" este sinonim in anumite limbi cum sunt italiana, germana si franceza, cu notiunea de ,,criminalitate juvenila": criminalita giovanile, criminalite juvenile, jugend kriminalitat. Cu toate acestea, la origine, si anume in limba latina, aceste cuvinte aveau intelesuri diferite. Verbul ,,delinquere" avea acceptia de ,,a gresi", ,,a scapa din vedere", ,,a lipsi", in timp ce prin ,,crimen" se intelegea ,,crima" la care se asociau semnificatiile de ,,acuzare", ,,imputare", ,,pricina a unui rau".
Totodata, conceptul de ,,delicventa" nu este sinonim, deci nu se confunda cu cel de ,,devianta", sfera acestuia fiind mai larga si cuprinzand ca forma particulara notiunea de ,,delicventa". Astfel devianta consta in ,,orice act, conduita sau manifestare care violeaza normele scrise sau nescrise ale societatii ori ale unui grup social particular". Delincventa juvenila este una din formele deviantei, cu mari implicatii pentru individ si colectivitate, comportamentul deviant referindu-se la forme de conduita care se departeaza in mod sensibil de normele existente intr-o cultura data si care corespund unor roluri si statuturi sociale bine definite in respectiva cultura. Derivat din latinescul delinquere si juvenis, delincventa juvenila un concept juridic, care desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme sociale, sanctionate juridic, savarsite de minori si, in unele opinii, de tinerii care nu au devenit adulti, constituind un fenomen social complex si grav prin consecintele sale negative, nu numai pentru comunitate, dar si pentru destinul ulterior al tanarului. 
Definirea delicventei juvenile a preocupat un numar mare de cercetatori, pornind de la evidentierea caracteristicilor specifice personalitatii delicventului minor, ajungandu-se la conturarea unui profil psihologic, definit prin: inclinatie catre agresivitate, instabilitate emotionala, inadaptare sociala, duplicitatea conduitei, dezechilibru existential.
Delicventa juvenila poate fi definita si ca un comportament de incalcare a legilor din partea celor care, din cauza tineretii lor, nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin responsabili pentru actiunile lor. 
Fenomenul delicventei juvenile este larg dezbatut antrenand cercetatori din diverse domenii: medical, sociologic, psihologic, pedagocic, criminalistic, juridic, etc., conferindu-i acestui fenomen o investigatie interdisciplinara. Fenomenul este etichetat sub diverse denumiri: copii cu tulburari de comportament (termen medical), tineri inadaptati (termen sociologic), ,,copii problema" (termen psiho-pedagogic), minori delicventi (termen juridic). Toti acesti termeni se refera la minori, care, intr-un fel sau altul au ajuns in conflict cu normele morale si juridice valabile pentru comunitatea in care traiesc.
In vederea combaterii acestui fenomen se impune un studiu cat mai complex cu privire la factorii si cauzele care determina comportamantul infractional al minorului, care sunt infractiunile savarsite de acestia si pedepsele aplicabile in tara noastra si nu in ultimul rand ce modalitati de contracarare a acestui ,,flagel" pot fi adoptate de societatea noastra, cum putem lupta impotriva delicventei juvenile, referatul in cauza propunandu-si doar sa puncteze cateva din aceste elemente.
Capitolul II Factorii implicati in determinarea 
comportamentului infractional al minorului
Studiul delincventei juvenile solicita o evaluare complexa a interactiunii intre toti membrii grupului familial si a conflictelor dintre acestia, mai ales in situatii de criza. Esecul unitatii familiale antreneaza un esec al educatiei morale. De aceea, totalitatea manifestarilor comportamentale ale copilului depind, in cea mai mare masura, de integritatea functionalitatii familiei. Consecintele negative in planul formarii personalitatii minorului depind si de stilul educativ al parintilor, atunci cand el se caracterizeaza prin indiferenta sau abuz de autoritate ori printr-un rasfat excesiv.
Factorii care faciliteaza aparitia delincventei juvenile se impart in doua mari grupe: factori externi, sociali si factori interni, individuali, de personalitate.
2.1. Influenta factorilor individuali 
Acestia tin de capacitatea personala a fiecarui minor de a reactiona, adica de resursele personale, de bogatia si calitatea "schemelor de adaptare"; astfel, unii au un potential mai mare de adaptare (de maleabilitate, comunicare, acceptare a interdictiilor, de toleranta la frustrare), iar altii unul mai redus (sunt mai rigizi, mai intoleranti, mai putin permisivi in raportul cu ceilalti), in general, acesti factori individuali pot fi:
a. Ereditatea. Factorii ereditari (sau predispozanti) actioneaza indirect, prin intermediul celor de mediu, care vor favoriza sau nu exprimarea acestor potentialitati ereditare. Prin intermediul ereditatii nu se transmite criminalitatea (infractiunea) ca atare, ci doar anomaliile psihice care faciliteaza aparitia ei, dintre care amintim coeficientul scazut de inteligenta, o conduita necontrolata sau slab controlata, absenta simtului moral.
b. Factorii fizici. Unii psihologi si criminologi sustin ca infractorii minori ar fi inferiori celorlalti copii de aceeasi varsta din punct de vedere fizic: inaltime si greutate, dar cercetarile cazuistice nu au confirmat.


Fisiere in arhiva (1):

  • Delicventa Juvenila.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!