Criminalitatea Feminină

Criminalitatea reprezintă ansamblul manifestărilor antisociale care încalcă prevederile înscrise în norma de drept, atrăgând după sine intervenţia forţei coercitive a statului. In sens larg, criminalitatea este considerată un caz particular al devianţei sociale, care cuprinde totalitatea actelor care încalcă normele stabilite şi violează codurile ei scrise (legea) sau nescrise (prescripţiile cutumei, aşteptările opiniei publice etc), reprezentând manifestări ilicite sau transgresiuni de la modelul normativ al unei anumite societăţi. (Dictionar de sociologie, p.143)

Diferenţele de ordin anatomic, fiziologic, psihologic, intelectual şi moral determinate de sex au influenţă şi asupra criminalităţii. In general, după statistici, criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităţii masculine, aceasta fiind generată de inferioritatea femeii faţă de bărbat. Cauzele inferiorităţii criminalităţii feminine s-ar putea reduce la: constituţie fizică mai puţin robustă, fire timidă, mai impresionabilă, având o capacitate redusă pentru a comite infracţiuni pentru săvârşirea cărora se reclamă forţă şi energie fizică. De asemenea, conform opiniilor unor specialişti in domeniu, o altă cauză a inferiorităţii criminalităţii feminine faţă de cea masculină ar consta in inferioritatea situaţiei sociale, economice, juridice a femeii, aceasta neavând acces la domeniile de activitate predispuse la conflict. Prin urmare, având un domeniu de activitate restrâns, in mod firesc sunt restrânse şi posibilităţile de a comite fapte penale.

Statisticile referitoare la gen si delincvență sunt surprinzătoare. De exemplu, există un enorm dezechilibru în raportul dintre bărbatii și femeile aflate în închisoare, nu numai în Marea Britanie, ci în toate țările industrializate. Femeile alcătuiesc doar aproximativ 3% din populatia britanica din închisori. Există, de asemenea, contraste între tipurile de infractiuni pe care le comit barbatii si femeile, cel putin asa dupa cum indica statisticile. Infracțiunile savârsite de femei rareori implica violența, si sunt aproape în totalitate de mică amploare. Furturi marunte precum sustragerea din magazine si încalcari ale ordinii publice precum starea de ebrietate si prostituția, reprezintă delicte tipic feminine. (Anthony Giddens, 2000, p.211)

După anii ’60 s-a constatat o creștere a criminalității feminine. Se poate vorbi de o “masculinizare” a femeilor, de un plus de agresivitate în conduita acestora. Explicația criminalității feminine este “în creștere”: feministele asociază fenomenul cu sărăcia, incultura, marginalizarea; masculiniștii au în vedere așa-numita “emancipare” a femeii, abandonarea particularităților și exigențelor care țin de “sexul slab”. S-a putut consta adoptarea rapidă a conduitei masculine în ceea ce privește fumatul, consumul de alcool și alte substanțe, pierderea timpului în localuri degradante, precum și adoptarea cu prea mare ușurință a prostituției, a promiscuității si a “imaginilor pornografice” etc.(Vasile Miftode, 2004, p. 214)

Creșterea ratei fenomenelor deviante în rândul femeilor se explică în esență prin faptul că emanciparea a zdruncinat din temelii întreg eșafodul personalității feminine, în primul rând:

a) socializarea primară deficitară;

b) socializarea și instrucția lipsite de orizont si profunzime, în condițiile unui sistem școlar haotic și “permisiv” până la iresponsabilitate (violență, consum de alcool, drog, țigări, lipsă de respect pentru profesori și instituție etc.);

c) destructurarea “sistemului cutumiar” comunitar, a funcției vecinătății, a “gurii obștei” și “judecății publice” etc.

d) Compromiterea în condițiile “post-modernității” a mentalităților, a unor valori umane fundamentale, între care:

- inocența copilului, a adolescentului și chiar a tânărului;

- reputația individuală, mai ales a femeii;

- feminitatea – trăsătură umană spre care bărbații au aspirat întotdeauna, pe care însă femeile o abandonează total. (Vasile Miftode, 2004, p. 215)

Caracteristicile biologice si psihologice, stereotipurile de gen, condițiile economice, sociale si politice caracteristice comunităților în care trăiesc si muncesc si violența împotriva femeilor sunt factorii declan;atori ai criminalitătii feminine. Corelația dintre delincvență si gradul de instruire si educație nu poate fi neglijată. Pregătirea scolară redusă, nivelul precar al cunostințelor determină carențe educaționale pronunțate si o reprezentare inexactă asupra valorilor si normelor sociale, constituind o cale spre criminalitate.

Caracterele anatomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai conturate ale bărbatului îl fac pe acesta superior femeii. Această superioritate îi asigură bărbatului şi superioritate socială şi juridică. Sexul mai tare, în mod arbitrar, tiranic, impune femeii umilinţa inegalităţii şi a subordonării. Astfel, criminalitatea feminină se manifestă şi în funcţie de opresiunea socială pe care bărbatul o exercită asupra femeii. Toate aceste diferenţe dintre sexe încearcă să explice inferioritatea criminalităţii feminine, bazându-se pe indici psihologici şi biologici mai mult.