Din Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, documentul international in care ,,drepturile copilului" sunt mentionate si promovate in mod unitar, iar protectia copilului se impune de la sine, reiese ca: ,,Orice copil trebuie sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere; orice copil, din cauza lipsei sale de maturitate fizica si intelectuala, are nevoie de protectie speciala si ingrijiri speciale; orice copil are dreptul la educatie - cel putin primara - gratuita si obligatorie: educatia trebuie sa fie orientata in sensul dezvoltarii personalitatii si talentelor copilului, pregatindu-l pentru o viata activa ca adult. In toate actiunile privind copilul va avea prioritate interesul superior al acestuia" . Importanta acordata copilului de-a lungul timpului a cunoscut o continua evolutie: de pilda, in Antichitate, atitudinea fata de copii era diferita de la o societate la alta (la romani si la greci copilul era recunoscut doar daca era sanatos sau dorit, pentru popoarele orientale, dar si pentru germani si incasi, copilul era considerat o binecuvantare, o bucurie, cresterea si ingrijirea lui, chiar bolnav fiind, constituind o datorie); in Evul Mediu, pana la aparitia Iluminismului cand copilul devine centrul unei atentii speciale, copilul era considerat un adult in miniatura care trebuia sa participe, alaturi de parinti, la toate muncile; In epoca moderna, se vorbeste despre o societate centrata pe copil, care, cu greu insa poate patrunde in spatele usilor inchise ale familiei, pentru a lua atitudine fata de numeroasele abuzuri, de ignorarea nevoilor si fata de incalcari ale drepturilor copilului. La inceputul secolului al XIX-lea, odata cu aparitia stiintelor socioumane precum psihologia si psihopedagogia, copilul a devenit subiect direct al drepturilor umane: incepe sa se manifeste grija pentru aspectele legate de dezvoltarea umana, in special, de educatia copilului si odata cu acestea a aparut si preocuparea pentru dezvoltarea si protectia lui. Mai exact, aceasta preocupare devine oficiala in 1924 cand, Liga Natiunilor a adoptat Declaratia de la Geneva si, in 1959, cand Organizatia Natiunilor Unite a adoptat Declaratia drepturilor copilului, iar mai tarziu, in 1989 prin adoptarea Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului. Conform prevederilor Conventiei ONU, copilul trebuie tratat cu respect, iar statul este obligat sa ii asigure cele mai bune conditii de dezvoltare, sa respecte drepturile copilului si normele de protectie ale acestuia. Drepturile copilului continute in Conventie trebuie sa fie aplicate tuturor copiilor, fara discriminare. Astfel, fiecare copil are dreptul la viata, la educatie si la o dezvoltare armonioasa. Din Conventia ONU reiese ca, se numeste copil ,,orice persoana sub 18 ani, cu exceptia cazului in care, prin lege, majoratul este atins la o varsta mai mica" . Romania a fost printre primele state care au ratificat Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului, in anul imediat urmator adoptarii sale in cadrul Natiunilor Unite, prin Legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. Dupa semnarea Conventiei, Romania si-a propus imbunatatirea situatiei copiilor, asigurarea faptului ca normele de protectie a copilului si drepturile copilului sunt respectate; asigurarea celor mai bune conditii pentru ca ei sa creasca sanatosi, sa aiba o educatie de buna calitate si sa participe activ la viata comunitatii. Interesul superior al copilului reprezinta unul din principiile fundamentale ale Conventiei, cat si al Legii 272/2004 privind protectia copilului si activitatea de a promova drepturile copilului: drepturi de protectie, drepturi de dezvoltare si drepturi de participare. Pentru ca statul si societatea civila sa poata veghea asupra respectarii prevederilor legale privind drepturile copilului, s-au infiintat o serie de institutii atat la nivel central (in cadrul Ministerului Muncii Familiei si Protectiei Sociale: Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Comitetul national director pentru prevenirea si combaterea exploatarii copiilor prin munca; Oficiul Roman pentru Adoptii), cat si la nivel judetean (Consiliului judetean prin Comisia pentru Protectia Copilului si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului; Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala ) si local ( Primaria si Consiliul local prin: Serviciul public local de asistenta sociala si Autoritatea tutelara; Institutii de asistenta sociala aflate in subordinea consiliului judetean sau a celui local sau sustinute de organizatii neguvernamentale si unitati de cult; Organizatii ale societatii civile: organizatii neguvernamentale, unitati de cult etc).
1. Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite din 20 noiembrie 1989, Conventia Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, 2. Neamtu Cristina, Aspecte ale asistentei sociale in scoala, in George Neamtu, Tratat de asistenta sociala, editie electronica. 3. Sorescu Emilia, Asistenta sociala a familiei si copilului. Note de curs, Universitatea din Craiova, 2015. 4. Dumitrascu Hanibal, Consilierea in Asistenta Sociala, Bucuresti, Editura Polirom, 2012. 5. http://salvaticopiii.ro/upload/p000600010000_Conventie_ONU_drepturile_copilului_2010.pdf, pp. 5-20.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
