Concepția lui Emile Durkheim despre faptele sociale, normale și patologice. Crima - fapt social normal

1. Fapte,fenomene,relatii si procese sociale

Se poate spune ca,la o prima examinare viata sociala apare ca un ansamblu de fapte si fenomene sociale,rezultate ale activitatii colective a oamenilor in aparitia si derularea carora sunt implicati indivizi sau grupuri de indivizi,colectivitati umane mai mici sau mai mari.

Faptele sociale sunt momente ale desfasurarii vietii sociale,ale dinamicii existentei sociale.Ele apartin, prin urmare,existentei sociale si implicit,avand in vedere raportul existenta-esenta sunt forme de manifestare a esentei sociale.

Privite in plan istoric faptele sociale se exprima ca evenimente.

Analizand locul si rolul faptelor sociale diferentiere independenta de constientizzarea ei de catre cei ce participa la producerea si derularea lor sau de cei ce le analizeaza.

Fara a intra in amanunte vom face cateva observatii:

• Este necesar sa se faca distinctia intre faptele sociale,intre realitate si aparenta

• Trebuie facuta distinctia intre faptele sociale ca atare si locul lor in devenirea istorica a societatii,pe de o parte si reflectarea subiectiva,constientizarea existentei acestor fapte sociale si valorizarea lor,pe de alta parte.

• Este posibila si necesarea reevaluarea semnificatiei faptelor sociale bazate pe:

• Un spor de cunoastere referitoare la respectivele fapte sociale

• Relevarea de care dezvoltarea sociala insasi a unor aspecte noi relevante ale locului si rolului unor fapte sociale in determinarea cursului dezvoltarii societatii.

Fenomenele sociale sunt ansambluri dinamice de fapte sociale.Se poate spune ca realitatea sociala consta intr-o impletire si succesiune de fenomene sociale in timp si in spatiu.Fenomenele sociale exprima realitatea sociala in devenirea ei,iar cercetarea lor trebuie facuta din perspectiva unitatii sociale in care ele se produc, se manifesta.Prin urmare, pentru a fi relevanta sociologic este necesara o analiza a fenomenelor sociale nu izolat,nu rupt de totalitate,de ansamblu ci in cadrul acestei totalitati,al ansamblului social si al structurii specifice acestuia.

Desfasurandu-se in cadrul unor interdependente complexe,fenomenele sociale au amploare diferita in functie de masa oamenilor ce participa la ele,au durata si ritmuri de derulare diferite si in consecinta roluri diferite in dezvoltarea sociala.

In analiza si interpretarea faptelor si fenomenelor sociale sunt de respins 2 tendinte absolutizante simplificatoare:

• Tendinta psihologizanta-de reducere a lor la fapte psihice de constinta

• Tendinta de reificare a realitatii sociale de considerare a faptelor sociale in mod absolut ca lucruri(de reducere a realitatii sociale doar la o succesiune a lucrurilor,de simplificare a realitatii sociale prin ignorarea dimensiuni subiective,a faptului ca societatea,viata sociala,reprezinta o impletire sui-generis a obiectivului cu subiectivul)

2.Conceptia lui E.Durkheim asupra faptului social

In efortul de a conferi sociologiei statut de stiinta de sine,statatoare,Durkheim porneste de la ideea ca,intrucat fiecarei stiinte ii corespunde un obiect particular propriu,o realitate care se impune din afara observatiei si poate fi studiata cu metode stiintifice si sociologia trebuie sa-si stabileasca acest obiect propriu,acea categorie speciala de lucruri de care sa se ocupe doar ea.Iar acest obiect propriu il constituie faptul social definit de Durkheim ca „orice mod de a face,fixat sau nu,capabil sa exercite asupra individului o constrangere exterioara,sau care este general pentru o intreaga societate data,avand totusi o existenta proprie,independenta de manifestarile sale individuale”