Comunicarea cu consumatorii de droguri

Introducere

Prezenta lucrare reprezintă o cercetare teoretică, ce are drept scop evidențierea modelelor explicative a formelor de comunicare în domeniul consumului de droguri.Pornind de la motivația personală de a afla răs- punsuri la întrebări precum:Care sunt cauzele apariției fenomenului?Ce rol joacă comunicarea în inițierea consumului de droguri?Ce se poate face pentru stoparea fenomenului?Care sunt formele de comunicare cu consumatorii de droguri?au declanșat mecanismele necesare cercetării prezentei teme.

„Am pierdut tot,mama și tata au murit,fratele meu a murit și el din cauza drogurilor iar acum prietena mea s-a stins în spital din cauza unei supradoze.La început credeam că pot controla consumul,acum mă controlea- ză el pe mine.Dorm intr-un adăpost de noapte iar fiecare zi este o luptă pentru procurarea drogului.Nu văd niciun viitor pentru mine.”(Alexandru,37 ani)

Anul 1990 a reprezentat un punct de cotitură in România în privința consumului de droguri.Bucureștiul a fost orașul unde consumul de substanțe interzise a explodat ,diseminandu-se și în restul țării mai târziu.Cei mai vulnerabili au fost adolescenții si adulții tineri,aceștia fiind ușor de convins să testeze noile substanțe ,inoculându-le ideea ca sunt la modă.Dintre cele mai uzitate droguri au fost heroina,probabil și din cauza dis-ponibilității pe piață,România situându-se pe ruta balcanică de trafic.(Durnescu,2011,p.128)

Capitolul I

1.1 Drogul-definiție și clasificare

Conform dicționarului de psihologie,termenul de drog reprezintă un “produs natural sau sintetic capabil să modifice comportamentul consumatorului și să genereze o dependență”.(Sillamy,2000,p.106) Există o amplă serie de sinonime ale cuvântului drog,unele mai adecvate decât altele pentru utilizarea în diferite con- texte:medicament,subsatanță,produse psihoactive,psihotrope,produse chimice ,toxice ,stupefiante și narco- tice.Acești teremeni au fost utilizați asociați cu expresiile dependent sau capabil de a genera dependență.

Clasificarea drogurilor este foarte variată,criteriile de clasificare sunt multiple,întalnindu-se astfel mai multe tipuri:

Dupa efectele lor asupra sistemului nervos central se clasifică în:

- Depresive-alcool,opiaceele,barbituricele și tranchilizantele;

3

- Stimulente-majore (amfetamine,cocaină),minore (nicotina);

- Perturbatoare-halucinogene,cannabisul,inhalantele,droguri de sinteză.

În funcție de originea lor,drogurile se împart în:natural, semisintetice și sintetice.

După efectul lor asupra tonusului organismului,substanțele considerate droguri se pot clasifica în:psiho- leptice (diminuează tonusul), psihoanaleptice (cresc tonusul), psihodisleptice (tulbură tonusul).

Luând în considerare efectele asupra stării de dispoziție ,drogurile se clasifică în:droguri depresive , dro-

gurii,stimulante și droguri psihodelice.

1.2 Concepte generale-dependență,toleranță,uz,abuz și diagnostic dual

Consumul de droguri reprezintă o problemă majoră,cu puternice implicații și semnificații sociale.Asistența socială ,fiind un domeniu unde se intersectează acțiunea în echipă a mai multor specialiști ,pentru evitarea producerii de confuzii asupra semnificației termenilor folosiți,se impune aprofundarea conținuturilor, pă-strând unitatea semificațiilor.

Consumul unei substanțe semnifică utilizarea , fără să producă efecte medicale,sociale,familiale.

Obișnuința reprezintă obiceiul de a consuma o substanță datorită adaptării la efectele sale.

Abuzul este definit ca fiind “orice consum de droguri care dăunează sau amenință cu deteriorarea sănătății fizice sau mentale,a bunăstării sociale a individului sau a societății în general”.(Oprea,2011,p.13)

Conform DSM IV (2003), „carateristica esențială a dependenței de substanță îl constituie un grup de simptome cognitive,comportamentale și fiziologice,indicând că individul continuă uzul substanței în ciuda apariției unor probleme semnificative relaționate cu acea substanță”.

Dependența poate lua 3 forme-psihologică,fizică și socială ,complementare între ele,ce au în comun com- portamentul final al dependentului și anume oținerea și consumul de droguri.

Diagnosticul dual este termenul folosit atunci când o persoană care suferă de o tulburare psihică prezintă concomitent consum sau dependență de droguri.