Comportamentul Delicvent al Adolescentului

Adolescenta este o perioada de tranzitie de la copilarie la varsta de adult tanar. Adolescenta incepe la pubertate (catre 11-13 ani la fete si 13-15 ani la baieti) si este insotita de importante transformari pe planurile biologic, psihologic si social. Cuvantul adolescenta vine din cuvantul latinesc „adolescere”, care inseamna a creste. Cand oamenii folosesc cuvantul adolescenta, de obicei se refera nu numai la schimbarile fizice ci si la noile ganduri, sentimente, relatii si responsabilitati pe care le au copiii care devin tineri adulti.

Daca specific pubertăţii este puseul de creştere,în perioada adolescenţei se produce o dezvoltare intensă în plan psihic şi se stabilizează tructurile de personalitate. Este o perioadă tumultoasă, plină de contradicţii, fiind descrisă de unii asemeni unei „furtuni”, ca „vîrsta crizelor”, „vîrsta ingrată”, iar de alţii ”vîrsta marilor elanuri”, „vîrsta de aur”. Adolescentul este un nonconformist şi un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale, un original în adaptarea la lumea înconjurătoare.

În adolescenta, între aspiratiile individuale si posibilitatile concrete ale tînarului de realizare a acestor aspiratii, exista un etern conflict. întotdeauna, nivelul aspiratiilor devanseaza ca intensitate posibilitatile concrete ale tînarului.

Adolescenta – perioada în existenta omului si a evolutiei personalitatii sale, este vîrsta care a socat în toate timpurile creînd uneori conflicte si anxietati sociale.

Socrate sublinia faptul ca: "Tineretul nostru iubeste luxul. El are purtari rele, sfidare pentru autoritati. Ei arata dispret pentru vîrstnici si iubesc flecareala în locul actiunii. Copiii sunt astazi tiranii si nu servantii familiilor lor. Ei nu se mai ridica cînd un vîrstnic intra în casa. Ei îsi contrazic parintii, flecaresc fata de musafiri, înfuleca pe nerasuflate mîncarea si îsi tiranizeaza profesorii".

Adolescenta este un stadiu de viata intermediar între copilarie si maturitate. Limitele cronologice ale adolescentei sunt discutabile. Majoritatea autorilor considera adolescenta între 12-18 si chiar 20 de ani; Bencher extinde vîrsta pîna la 24-25. Aceasta tendinta de extindere a adolescentei pîna la perioade de vîrste considerate alta data ca apartinînd maturitatii a devenit posibila ca urmare a prelungirii perioadei de vîrsta necesara scolarizarii, perioada de dependenta afectiva, si în majoritatea cazurilor, si economica si care, prin aceasta, se opune procesului de maturizare. Acest punct de vedere este însa discutabil.

Piaget afirma ca adolescentul este introdus în viata si astfel, în maturitate prin munca. Exista societati si diferite medii sociale în care copiii se îngrijesc si îsi cîstiga existenta de la vîrste fragede.

Adolescenta este considerata totodata ca o perioada în care se manifesta fenomene de revolta; adolescentul avînd un caracter neconformist. Fata de normele sociale adolescentul poate avea o identificare negativa sau pozitiva si acest lucru poate crea senzatia unei instabilitati a personalitatii sale. Fixarea nivelului de aspiratie a capacitatii de separare de parinti si de altii, sunt factori decisivi în procesul de identificare.

Dupa Howels, identificarea negativa se poate exprima si prin acceptarea perversa a modelelor prezentate de parinti ca fiind periculoase: viata de banda, droguri, homosexualitate, filozofie diferita, etc.

Caracterizînd evolutia adolescentei, Rousselet o împarte în:

1. Perioada revoltei - caracterizata prin manifestari ca: refuzul de a se supune din dezgust pentru ca i se ordona, zîmbetului batjocoritor, cînd nu mai crede în atotputernicia educatorilor, se revolta contra parintilor, refuza profesia acestora (baietii se opun mai ales tatilor, iar fetele se opun mamelor), revolta contra scolii (profesorii sunt priviti ca niste tirani, ignoranti, cauta sa le demaste asa-zisele nedreptati).

2. Perioada scandalului - apare dupa momentul în care crezînd ca nu mai este copil, vrea sa se afirme în noua lui identitate prin excentrari, dorinta de a se face remarcat, vestimentatie deosebita, etc. Este vîrsta bandei, iar tînarul care a negat familia, scoala (sau cel putin influenta lor morala), nu este capabil de a trai izolat într-o lume inospitaliera si cauta sa fie aproape de prietenii care îl înteleg si cu care împartaseste acelasi mod de viata.

3. Perioada de exaltare si afirmare, cînd tînarul se simte gata de a înfrunta lumea.

Termenul de adolescenta nu desemneaza o abstractie pura, ci o realitate vie, dinamica, în care converg influente variate si cu ponderi diferite de ordin fiziologic, social, psihologic si pedagogic. Adolescenta reprezinta deci cea mai complexa si efervescenta perioada din viata individului.

Pe plan psihologic, este vîrsta afirmarii intereselor sociale si profesionale, a stabilirii de noi relatii între "el" si "altii", a dorintei de libertate, autonomie, cît si printr-o generoasa sensibilitate ideo-afectiva, vîrsta a marilor idealuri, dar si a trairilor dureroase, uneori, cu urmari dezadaptative.

În adolescenta apare dorinta de afirmare, identificarea eu-lui cu modele de comportament independent ce preced definirea stabila a propriei personalitati. Largirea sferei de experienta sociala determina armonizarea deprinderilor si atitudinilor cu cerintele sociale si dezvolta major spiritul critic si autocritic.