Caracterizarea generală a problemei

Schimbările (politice, sociale, culturale, economice) din societatea occidentală, în ultimile două decade, au fost însoţite de schimbări în sfera familiei. Cea mai spectaculoasă a fost trecerea de la familia nucleară (dominantă în perioada anterioară) la o diversitate de modele familiale alternative. Familia formată din cuplu conjugal căsătorit (potrivit procedurilor legale) şi din copiii acestui cuplu încetează de a fi modelul dominant. Acest fenomen a fost denumit "a doua tranziţie demografică Sexualitatea, căsătoria şi copii - tind să fie realităţi distincte, fragmentate, fără legătură între ele.

Aceste schimbări în plan obiectiv au fost precedate de schimbări în planul valorilor şi atitudinilor - schimbări grupate sub genericul "revoluţia personală" - preeminenţa individului în raport cu grupul, a satisfacţiei personale în raport cu comandamentele sociale, a afectivităţii şi dragostei în raport cu motivaţiile de altă natură (economică, socială, politică, presiuni ale rudelor). Această "revoluţie personală" a fost posibilă odată cu creşterea nivelului de trai, a veniturilor, a posibilităţilor oricărui adult (chiar tânăr, bătrân sau femeie) de a avea venituri proprii (societate "salarială" susţinută de mecanismele securităţii sociale) - deci, de a fi independent. Paralel, climatul social a devenit mai permisiv la diversitatea modelelor culturale şi a comportamentelor etice.

Principalele schimbări din sfera familiei se pot grupa în următoarele planuri :

a. Relaţia familie-societate. Familia nu mai este o instituţie fundamentală pentru supravieţuirea individului şi reproducerea societăţii. Această funcţie a fost preluată de alte instituţii şi grupuri sociale. Rolul social al familiei, funcţiile ei sociale, importanţa ei pentru funcţionarea societăţii se estompează continuu.

b. Comportamentul tinerilor necăsătoriţi. Relaţiile sexuale înainte de căsătorie nu mai constituie un tabu ci o realitate generalizată. Totuşi naşterile premature ca şi avorturile sunt în scădere datorită utilizării pe scară largă a contracepţiei moderne. Tinerii îşi amână tot mai mult data căsătoriei (sau renunţă definitiv la aceasta) practicând un celibat cu tendinţe libertine, ce a devenit un mod de viaţă destul de răspândit ("single-culture").

Tinerii încep să se separe din ce în ce mai devreme de părinţi, locuind fie singuri, fie cu prieteni, fie în cuplu. Coabilitarea juvenilă devine din ce în ce mai frecventă şi mai durabilă, încetând să fie o formă prealabilă a căsătoriei ci tinzând către permanenţă.

Uniunea partenerilor într-o astfel de coabitare este bazată, în marea majoritate a cazurilor, pe afectivitate. Sentimentele fiind fluide, aceste uniuni au tendinţa de a fi mai instabile decât o căsătorie oficială.

Multe tinere preferă să aibă copii fără a se căsători, nici cu tatăl copilului, nici cu altcineva.

c. Comportamentele nupţiale.

- Formarea familiilor.

În ultima perioadă s-a afirmat cu vigoare un nou model matrimonial:

- Căsătoria nu mai este debutul constituirii uniunilor conjugale şi, prin aceasta, debutul procreării. Paralel cu scăderea ratei nupţialităţii, creşte vârsta la prima căsătorie, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi. Reculul căsătoriilor a început în ţările scandinave în a doua jumătate a anilor '60, după care s-a extins în Elveţia, Austria, Germania, pentru a cuceri apoi vestul Europei şi, mai târziu, sudul. Se estimează că: 20% dintre femeile născute după 1955 vor rămâne celibatare, în Suedia chiar 30%. Circa două treimi din primele uniuni conjugale sunt coabitări şi numai o treime căsătorii

- În privinţa coabitărilor (denumite şi uniuni informale sau consensuale) este de remarcat nu numai creşterea ponderii lor ci şi a duratei de coabitare. Ele tind să renunţe la aspectul juvenil (adică să fie prezente doar sub 30 de ani, ca o formă de uniune premaritală) ci tind să reprezinte cu adevărat o alternativă la căsătorie, fiind alcătuite din cupluri conjugale relativ stabile, cu o descendenţă la fel de numeroasă ca a cuplurilor căsătorite. Fenomenul naşterilor în afara căsătoriei se situează deja la 25% din totalul naşterilor vii anuale, pentru majoritatea ţărilor occidentale.

- Stabilitatea familiilor

Neavând alt "mobil" decât sentimentele, legăturile familiale devin mai fragile. In medie, coabitările sunt mai puţin durabile decât căsătoriile. La vârstă egală, cuplurile a căror situaţie matrimonială este coabitarea au cunoscut un număr de uniuni superior faţă de persoanele căsătorite. Separările sunt frecvente dar, datorită reducerii căsătoriilor se reduc şi divorţurile şi scad recăsătoriile.