Beneficii Sociale Selective

Beneficii sociale selective

Beneficiile selective (un termen echivalent este cel de beneficii sociale bazate pe testarea mijloacelor de trai) sunt beneficii de tip non-contributoriu acordate în urma aplicarii unui test in legatura cu mijloacele de trai ale individului sau familiei  venituri monetare si/sau alte resurse materiale (e.g. locuinta, obiecte considerate de lux, economii personale).

Din categoria beneficiilor sociale selective fac parte, în România, ajutorul social, ajutorul de urgenta, bursa sociala acordata elevilor si studentilor, subventii pentru plata intretinerii (ocazionale  prin HG), alocatia de solidaritate, micro-creditele pentru beneficiarii de ajutor social, credite preferentiale, cu dobanda subventionata, pentru cumpararea/ constructia de locuinte.

Tipuri de beneficii selective. Beneficiile sociale bazate pe testarea mijloacelor de trai pot fi atât monetare cât si în bunuri si/sau servicii. Ambele tipuri se pot acorda fie sub forma unui ajutor unic (lump-sum)  e.g. ajutoare ocazionale gândite pentru situatii disperate/ de urgenta, credite/ împrumuturi subventionate  fie periodic, atâta timp cât beneficiarul continua sa se incadreze în categoria celor eligibili si/ sau pe o perioada pre-definita.

Proceduri de testare a mijloacelor de trai. Testarea mijloacelor de trai, în special în cazul când aceasta se refera cu precadere la venituri monetare, se poate realiza prin mecanisme exclusiv administrative. Un instrument pur administrativ de testare presupune a) ca eligibilitatea sa fie conditionata cu precadere de veniturile monetare, nu de o situatie materiala comprehensiva sau de nevoi si b) ca institutia fiscului sa fie suficient de bine organizata încât sa permita un control adecvat al declaratiilor individuale, cu scopul reducerii pierderilor inerente unui astfel de sistem. O alta modalitate de testare a mijloacelor de trai, utilizata cu precadere în cazul în care criteriile de eligibilitate sunt gândite sa reflecte mai personalizat nevoia individului, familiei, sau gospodariei, este cea a utilizarii sistemului expert: asistenta sociala.

Cele doua modalitati presupun nu numai costuri de administrare diferite, dar au si consecinte diferite în ceea ce priveste echitatea distributiva.

Sistemul de testare pur administrativ, datorita gradului mai ridicat de standardizare a procedurii de testare, presupune costuri de personal mai scazute, dar  în conditiile unui control deficitar asupra declaratiilor individuale de venit poate incuba costuri foarte ridicate datorita platilor catre cei ne-eligibili. Din punct de vedere al echitatii redistribuirii aceasta procedura poate induce distorsiuni mai puternice, datorita puterii discriminatorii relativ scazute.

Sistemul de testare profesional are avantajul de a fi mai personalizat si de a introduce o putere discrimnatorie mai mare (deci mai putini beneficiari eligibili care ramân neacoperiti, si mai putine plati catre cei non-eligibili), dar potenteaza dezavantajele unei alocari de tip discretionar (aici deosebit de importanta este relatia beneficiar/aplicant  reprezentant al sistemului expert) si presupune costuri de administrare mult mai ridicate.

Principiul redistributiv asociat beneficiilor/ servicilor selective. Beneficile sociale bazate pe testarea mijloacelor, spre deosebire de alte beneficii non-contributive, au ca principal obiectiv reducerea/ ameliorarea saraciei, si mentinerea segmentului celui mai sarac la un nivel minim acceptabil. Redistributia se realizeaza de la cei cu venituri (mai ridicate) catre cateogoriile de indivizi cu venituri mici sau fara venituri (redistributie interpersonala). Aceast obiectiv este mai degraba asociat ideologiilor de tip liberal, ce adera la principiul subsidiaritatii statului în sfera sociala. Acest tip de beneficii/ servicii reprezinta un ultim resort de siguranta, pentru cazurile în care sistemele de asigurari, mecanismele pietei si familia nu reusesc sa ofere un suport adecvat, i.e. social acceptabil, individului.