Asistența socială, psihologică și juridică a copiilor rămași singuri acasă ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate

I. Aspecte Generale

170.000 elevi de clasele V-VIII au cel putin un parinte la munca in strainatate. Dintre acestia, aproximativ 35.000 au ambii parinti plecati, 55.000 au doar mama plecata, iar 80.000 au doar tatal plecat in strainatate. Din punct de vedere al raspandirii geografice, datele arata ca regiunile cele mai afectate de fenomen sunt vestul tarii (Banat, Crisana, Maramures), unde procentul elevilor de gimnaziu care au parinti in strainatate este de 27% din numarul total de elevi si Moldova, unde procentul este de 25%. Cei mai multi parinti migranti sunt in Italia: 55% dintre mamele migrante ale copiilor intervievati si 40% dintre tati.

Studiul arata ca migratia pentru munca a parintilor are atat efecte pozitive, cat si efecte negative asupra copiilor ramasi acasa. Principalele efecte pozitive sunt legate de bunastarea materiala a copiilor (imbunatatirea conditiilor de locuire, telefon mobil, computer etc.). De asemenea, 34% dintre copiii cu ambii parinti migranti au calatorit in strainatate, spre deosebire de doar 14% dintre copiii de non-migranti, iar 20% dintre copiii cu ambii parinti plecati si-au petrecut vacanta de vara din 2006 in strainatate la parintii lor.

Intre efectele negative este interesant de remarcat faptul ca plecarea unuia dintre parinti determina, in unele cazuri, o deteriorare a relatiei copilului cu parintele ramas acasa. Alte efecte negative se intalnesc la nivel psihologic. Datele de ancheta confirma existenta unei asocieri semnificative intre absenta ambilor parinti sau doar a mamei si frecventa simptomelor de deprimare la copii.

Diferentele intre copiii de migranti si cei de non-migranti sunt relativ mici in ceea ce priveste comportamentele deviante, totusi plecarea parintilor reprezinta un factor de risc. De pilda, ponderea copiilor care au avut cel putin o data probleme cu politia este usor mai mare in randul celor care au parinti migranti fata de ceilalti (15-16% fata de 10%).

Copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate au un profil asemanator cu cei ce traiesc in familii monoparentale ca urmare a despartirii parintilor sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arata ca, desi plecarea la munca este temporara, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale pierderii unui parinte prin divort sau deces.

In concluzie, copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate ar trebui considerati in situatie de risc. Aceasta ar fi o prima recomandare catre autoritatile competente in domeniu, care ar trebui sa gaseasca solutii de a intari relatiile intre scoala si sistemul de asistenta sociala. Este important sa se rezolve criza de psihologi scolari din scolile romanesti, mai ales din cele din mediul rural (in doar 38% din scolile generale din Romania exista la acest moment un psiholog care sa ofere consiliere elevilor).

De asemenea, ar trebui construit un set de servicii sociale ce pot fi oferite copiilor ai caror parinti sunt plecati temporar in strainatate. Acestea ar trebui sa includa consiliere speciala, ajutor in procesul de invatare, conditii de petrecere a timpului liber in activitati organizate in comun cu alti copii, vizite la domiciliu.

In cazul copiilor lăsaţi singuri acasă, lipsa părinţilor perioade îndelungate de timp poate avea efecte negative semnificative asupra dezvoltării acestora. Absenţa unuia sau a ambilor părinţi poate fi asociată cu o serie de probleme sau cu neasigurarea unor nevoi ale copilului: neglijarea alimentară (privarea de hrană, absenţa mai multor categorii de alimente esenţiale creşterii, mese neregulate etc.), neglijarea vestimentară (haine nepotrivite pentru anotimp, haine prea mici sau prea mari, haine murdare), neglijarea igienei (lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi), neglijarea medicală (absenţa îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor şi a vizitelor de control, neaplicarea tratamentelor prescrise), neglijarea locuinţei (locuinţă prost întreţinută, neîncălzită, risc de incendiu, mobilier absent sau aflat în stare de degradare, substanţe toxice aflate la îndemâna copilului etc.), neglijarea educaţiei (sub-stimulare, instabilitatea sistemului de pedepse şi recompense, lipsa modelelor de învăţare a abilităţilor de viaţă independentă, lipsa de urmărire şi supraveghere a situaţiei şcolare). Pe lângă neglijare copiii singuri acasă pot deveni şi victime ale diverselor forme de abuz şi exploatare.

Copiii lăsaţi nesupravegheaţi perioade îndelungate de timp înfruntă o

serie de riscuri, de la:

• supraîncărcarea cu sarcini: preluarea responsabilităţilor de adult(gătitul, menajul, spălatul hainelor, plata facturilor lunare etc.),îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici;

• vulnerabilitate la abuzuri fi zice, psihice, sexuale, exploatare prin muncă, trafic de copii şi prostituţie (agresorii sexuali, recrutorii sau traficanţii de persoane, persoanele care exploatează copii prin muncă îşi aleg victimele din rândul copiilor neglijaţi, nesupravegheaţi);

• insuficienta dezvoltare a abilităţilor de viaţă independentă necesare pentru a face faţă difi cultăţilor viitoare ca adult: independenţa în luarea deciziilor, încrederea în forţele proprii, abilităţi de management al timpului şi al banilor, controlul şi exprimarea emoţiilor, relaţionare şi comunicare etc.