Antropologie Culturală și Socială

PARTEA I:

ANTROPOLOGIA CULTURALA SI SOCIALA - PRIVIRE GENERALA. NASTEREA ANTROPOLOGIEI. OBIECTUL ANTROPOLOGIEI CULTURALE. SPECIFICUL CUNOASTERII ANTROPOLOGICE

Nasterea antropologiei culturale

Ca raportare sau ,,privire" a unei culturi spre alta cultura (diferita de cea proprie) antropologia este una dintre cele mai vechi demersuri din sfera cunoasterii omenesti.

Ca disciplina insa - definindu-si obiectul, metodele, instrumentele, principiile, logica sa proprie - antropologia s-a nascut relativ tarziu, fiind considerata una dintre cele mai ,,tinere" stiinte intre stiintele socio-umane.

Contextul in care a aparut antropologia culturala si sociala a facut ca aceasta stiinta sa imbrace forma unui ,,discurs" al Occidentului despre culturile non-occidentale. Daca privim harta in care J. Copans prezinta ,,Localizarea celor 26 de mari anchete etnologice" , observam ca a existat un context politic sau geopolitic al nasterii antropologiei culturale ca stiinta. Cele 26 de mari anchete aproape ,,subintind" imperiile coloniale ale lumii care se extind in secolul al XIX-lea la scara mondiala: Marea Britanie in India si Africa; Franta in Africa si Asia: portughezii si spaniolii in Africa, Olanda in Asia. Pentru a guverna aceste colonii, statele occidentale au avut nevoie ,,sa cunoasca societatile carora pretindeau sa le aduca civilizatia si progresul". Aceasta situatie si explica dealtfel de ce evolutionismul a constituit curentul dominant in antropologie la inceputurile sale. Ideea evolutionista este legata de raporturile de dominatie ale tarilor occidentale asupra coloniilor lor.

Nasterea antropologiei culturale - dar, sa precizam: nu intreaga sa istorie! - se inscrie acestei istorii a dominatiei si suprematiei Occidentului asupra culturilor nonoccidentale care nu s-a incheiat nici azi. Si nu este nevoie sa o spunem noi. Aceasta atitudine este criticata uneori chiar din interiorul acestui Occident. Sophie Bessis vorbeste in lucrarea sa ,,Occidentul si ceilalti" despre o ,,cultura occidentala a suprematiei" Admitand ca ,,centralitatea Occidentului, deci a ceea ce face si gandeste el", "organizeaza lumea", autoarea analizeaza prin intermediul acestui concept (cultura a suprematiei) nu doar atitudini si comportamente ci si postura hegemonica cu totul aparte a Occidentului: daca natiunile occidentale nu sunt singurele care ,,au abuzat in decursul istoriei, de legea celui mai puternic, ele sunt in schimb singurele care au produs aparatul teoretic - filosofic, moral, stiintific - al legitimarii sale. ( ) Occidentul urmareste elaborarea fundamentelor teoretice ale suprematiei sale, ajustandu-le la evolutiile actuale( )" Or ideea fundamentala care a sustinut (si de fapt inca sustine) suprematia occidentala a fost una de factura evolutionista. Occidentul ,,crede" ca ,,ceilalti"(popoarele non-occidentale) sunt nu atat altfel, cat necivilizati, Occidentului revenindu-i misiunea de a-i civiliza. Este ilustrativ discursul tinut de Jules Ferry, unul dintre militantii antrenati in expansiunea coloniala a Frantei, in fata Camerei Deputatilor in 28 iulie 1885: Occidentul trebuie sa civilizeze restul lumii "in numele datoriei pe care o au <<rasele superioare ( ) de a civiliza rasele inferioare>>; el si-a convins contemporanii ca, pentru a ramane o <<tara mare>>, Franta trebuia sa duca in lume <<oriunde este posibil, limba, obiceiurile, drapelul, armele si geniul sau>>"

In aceeasi serie a lucrarilor de critica a atitudinii Occidentului fata de restul lumii se inscrie si cea a cunoscutului analist britanic Roger Scruton, Vestul si restul. Globalizarea si amenintarea terorista, care contine inca in titlu o interesanta ipoteza asupra surselor de conflict si a amenintarii teroriste in lumea contemporana: interactiunea esuata dintre "Occident" si culturile non-occidentale , discursul "vestului" asupra "restului", conform caruia lumea este impartita "in doua sfere - sfera libertatii si a democratiei si sfera despotismului, a "statelor ratate" si a zelului religios." Aceasta viziune raporteaza intreaga lume la "valori care isi au originea, semnificatia si climatul natural intr-un loc care este doar o mica (desi recunoscuta ca zgomotoasa) parte a lumii. A transfera aceste valori in locuri temeinic vaccinate impotriva lor prin cultura si datina inseamna a provoca tocmai confruntarea pe care cautam sa o evitam." Scruton dovedeste o mare capacitate de decentrare culturala, atragand atentia asupra modului in care promovarea unor valori "universaliste" - precum libertate, democratie - poate deveni sursa unor conflicte si amenintari teroriste: "a flutura libertatea prin fata interdictiilor religioase este un act de agresiune, provocand razbunare din partea celor a caror evlavie e jignita" La fel, a aduce acuzatii Islamului "cu argumente incontestabil plauzibile" ca ar fi "o fosila medievala, neadaptata la conditiile moderne si incapabila sa se conformeze enormelor schimbari sociale, economice si demografice care au zguduit planeta noastra. Dar in acest caz "conditiile moderne" sunt tocmai acelea care rezulta din extinderea globala a tehnologiei apusene, a institutiilor apusene si a conceptiilor apusene despre libertatea politica. De ce sa invinuim Islamul ca le respinge atunci cand el, la randul sau, le considera ca o respingere a ideii pe care este intemeiat Islamul - ideea vointei imuabile a lui Dumnezeu, revelata o data pentru totdeauna profetului sau, sub forma unui cod de legi care nu poate fi incalcat sau schimbat?"

J. Copans, Introducere in etnologie, Polirom, Iasi, p.

S. Bessis, Occidentul si ceilalti.Istoria unei suprematii, pref. A.Caragea, trad. N.Serbanescu, Ed. RUNA, Bucuresti, 2004, (Decouverte,2001, 2002).

S. Bessie, op.cit., p. 16.

TEMATICA

1. Antropologia culturala

2 . scoli curente

3.

4. Cercetarea antropologica

5. Cultura

6. Teme centrale ale antropologiei culturale

7. Teme centrale ale antropologiei culturale

8. Teme centrale ale antropologiei culturale

9. Teme centrale ale antropologiei culturale

10. Teme actuale