Abuzul Sexual Asupra Copiilor

Timp indelungat, violentele sexuale au fost in general putin cunoscute. Exista victime care devenind persoane adulte, au avut curajul sa denunte faptele la care au fost supuse. Ele s-au substituit indiferentei specialistilor din sanatate, justitie sau chiar din autoritatea publica.o intelegere sprijinita pe ratiune ar permite elaborarea de masuri educative si legislative in scopul prevenirii agresiunilor sexuale. In peste 50% din cazuri un copil-victima devine la randul sau agresor, numeroase victime ale violentelor sexuale nu reusesc niciodata sa puna bazele unei familii sau chiar sa dobandeasca un loc in societate.

Termenul de abuz sexual este preluat din vocabularul anglo-saxon (sexual abuse) si reprezinta alaturi de abuzul fizic, emotional si neglijarea copilului, una din formele cele mai grave de violenta impotriva minorilor.

In literatura de specialitate abuzurile sexuale impotriva copiilor constituie „forme de paricipare a unui copil sau adolescent la activitati necorespunzatoare varstei si dezvoltarii lui sexuale, pe care nu este in masura sa le inteleaga, activitati la care este supus prin constrangere, violenta sau prin seductie, ori care incalca tabuurile sociale”.

Centrul American National pentru Protectia Copiilor Abuzati si Neglijati defineste, la randul sau abuzul sexual asupra copiilor ca fiind „orice contact sau forma de interactiune intre copil si adult, in care copilul este utilizat prin stimularea placerii sexuale a adultului”.

Specialistii in domeniu definesc in stadiile lor in functie de gravitate, doua forme de abuz sexual:

- Abuz sexual fara contact corporal, in care se includ exhibitionismul, pronografia si incitarea sexuala verbala;

- Abuz sexual cu contact corporal, care include mangaierile sau atingerile zonelor erogene, manipularile genitale, anale sau orale.

„Abuzul sexual –sublinia D. Finkelhor- se concretizeaza prin orice fel de molestare de natura sexuala cu contact corporal (manipulare genitala, intruziune genitala, anala sau orala etc.) sau fara contact corporal (pornografie, exhibitionism).”

Varsta limita pe care trebuie sa o aiba minorul pentru a fi considerat victima unui abuz sexual este de 18 ani; exista unii specialisti in criminologie, sociologie sau psihologia copilului care stabilesc limite mai precise ale varstei victimei: sub 15 ani – Burnam (1985); sub 16 ani – Finkelhor (1979, 1984) si Fromuth (1983); sub 17 ani- Russell (1983), Seidner si Calhoum (1984), Wayatt (1985).

Orice abuz sexual are un impact psihologic sever asupra victimei, declansand de multe ori sentimente de furie, ostilitate, dorinta de razbunare, teama, rusine, vinovatie, scaderea pretuirii de sine, sentimente de inferioritate, autoblamare, anxietate, depresie, apatie, autism, reactii fobice, ticuri nervoase si numeroase efecte somatice: tulburari ale alimentatiei, tulburari ale somnului. Toate aceste simptome, fizice psihice sau emotionale, sunt grupate si renumite de psihologi in cadrul „sindromului traumatic de abuz”, similar cu „ sindromul copilului maltratat”.

Desi anumite studii arata ce exista si copii care nu sufera traume emotionale, sindromul traumatic de abuz fiind specific mai ales victimelor care nu beneficiaza de un sprijin afectiv adecvat din partea familiei, a parintilor, in special al mamei. Copilul nu are capacitatea de a depasi singur dificultatile unei crize traumatice. Un rol important in acest sens il are climatul familial, care trebuie sa-i asigure copilului victimizat un puternic suport afectiv si moral, sa-i mentina atitudinile de incredere in sine si in ceilalti, sa-l ajute sa depaseasca sentimentele de autoculpabilizare si rusine, sa-i sporeasca sentimentele de securitate si protectie.

Caracteristicile generale ale unui act de abuz sexual

- Relatia sexuala dintre un minor si un adult nu poate fi decat de natura abuziva, datorita discrepantelor dintre statusurile lor sociale, experienta, varsta si particularitati biologice sau psihice.

- Spre deosebire de violul comis asupra femei adulte, unde abuzul este direct si explicit (prin folosirea fortei si violentei fizice), abuzul sexual comis asupra copilului utilizeaza mijloace nonviolente (seductia, manipularea, persuasiunea), dar la fel de coercitive, permitand adultului sa profite de inocenta si credibilitatea minorului.

- Abuzurile sexuale sunt comise atat de persoane din interiorul familiei, cat si din exteriorul familiei, iar in unele cazuri chiar de catre minori asupra altor minori.

- O mare parte a abuzurilor sexuale comise asupra minorilor este neraportata, trecute sub tacere, datele oficiale reflectand doar partial amploarea unor asemenea forme de agresiune.

Fata de gravitatea orcarei forme de abuz sexual, sunt necesae masuri de prevenire, protectie si siguranta.

Abuzul sexual reprezinta una dintre infractiunile cele mai ascunse intrucat adesea se petrece in spatele usilor inchise, iar cei ce supun copii la astfel de abuzuri nu-si dezvaluie public identitatea.