"Din descendenta marilor romantici germani Holderlin, Novalis si Morike, a lui Baudelaire (Bodler) si Rilke, venea in 1922 cu "Aur sterp" Al. A. Philippide (1900 - 1979), pastrand de la cei dintai nostalgia continua a unei alte lumi, de la cei din urma revolta impotriva terestritatii si aspiratia catre azur, pendularea intre pamant si cer, constiinta pacatului si dorinta izbavirii prin purificare. Inca din primele poezii, poetul dedica un imn soarelui, conjurat sa regenereze prin lumina si foc beznele exterioare si interioare." (Al. Piru)
Lovinescu sustinea ca Philippide "e un imagist" si aprecia pt. notatia plastica poezia "Pastel". "Sunt intr-adevar unele prilejuri cand poetul pare solicitat de peisajul de afara dar tablourile sale sunt in mod obisnuit materializarea unor stari sufletesti"(E. Lovinescu)
In literatura, expresionismul este adesea considerat o revolta impotriva realismului sau naturalismului, o cautare a unei realitati psihologice sau spirituale si nu o inregistrare a unor evenimente exterioare surprinse in secventa lor logica.
Poeziile scrise dupa razboi, unele publicate in reviste, par sa se adanceasca intr-o aspiratie clasicizanta si alegorica, facandu-si frecvent aparitia personaje si realitati mitologice: Achile, Acheron, Charon, Styx, Proteu, Orfeu, Euridice, Ulisse, Cerber etc
Sub acest cer poetic elenizat, poetul isi intoneaza grav acelasi monolog obsedant in jurul mortii, timpului, destinului, universului, artei si insondabilului abis al sufletului si memoriei. Tehnica versului ramane si ea aceeasi, manuita cu detasare
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
