Vitoria Lipan

In romanul Baltagul, Mihail Sadoveanu zugraveste viata pastorala, transhumanta, in contextul unei lumi situata in pragul secolului al xx-lea. Scriitorul urmareste doua elemente ale existentei: pe de oparte viata taranului, cu traditiile si obiceiurile ei, legate de cele trei momente-nasterea, nunta, moartea-; pe de alta parte, exista si un plan al actiunii, reprezentat de un personaj simbolic: Vitoria Lipan.

Ea intruneste calitatile fundamentale ale omului pe care le apreciaza cel mai mult poporul roman: cultul adevarului, al dreptatii, al respectarii legii stramosesti si al datinii.

Vitoria Lipan cucereste si prin frumusetea si farmecul ei fizic, caci, la cei aproape patruzeci de ani ai sai, ochii caprui rasfrangeau lumina castanie a parului, insa privirea ei era dusa departe, semn al gandurilor in care era adancita si o copleseau> Nelinistea interioara, zbuciumul sufletesc incep sa se manifeste cand ea isi da seama de intarzierea intoarcerii sotului sau, peste obiceiul din trecut. Lipan era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani. Ordonata, meticuloasa, cu un deosebit simt practic, inainte de plecarea pe drumurile cautarii lui Lipan ea oranduieste totul cu o abilitate si o exactitate demne de invidiat, incat nici unul dintre amanunte nu-I scapa. Intreprinzatoare si prevazatoare, vinde produsele dar duce banii peste noapte la preot pentru anu fi pradata. Constienta de pericolele ce-I pandesc pe drum, ii face lui Gheorghita un baltag pe care preotul il sfinteste iar ptr sine ia pusca pe care s-o foloseasca in caz de nevoie.

Vitoria este o femeie credincioasa si respecta obiceiurile stramosesti. Inainte de a pleca se consulta cu preotul, merge la manastirea Bistrita, unde se roaga la icoana sfintei Ana, tine post, se spovedeste si se impartaseste sau face daruri bisericii. In drumul ei intalneste o cumetrie si o nunta si de fiecare data respecta traditia, asa cum indeplineste toate cele crestinesti prt inmormantarea si pomenirea lui Nechifor Lipan.

Totodata femeia este si superstitioasa caci ea crede in vise si in semne, in descanteca si in vraji si de aceea nu iuta sa mearga la babaMaranda, ptr a afla despre sotul ei.

Eroina impresioneaza si prin luciditate si stapanire de sine, caci, desi initial hotaraste sa-l trimita doar pe Gheorghita In cautarea lui Nechifor, isi da seama ca acesta are nevoie de mintea si experienta ei de viata si pleaca impreuna. Este inzestrata cu o inteligenta iesita din comun, pe care si-o manifesta intr-o diversitate de imprejurari. in primul, rand reuseste sa-l convinga pe Gheorghita de necesitatea plecarii la drum, in al doilea rand culege cu abilitate informatii de la cei din jur, pe care-I trage de limba, caci dovedeste o mare pricepere in descifrarea sufletului oamenilor, in slujba careia pune felul sau de a vorbi cu acestia.

Felul ei de avorbi dovedeste incontestabil o inteligenta nativa; uneori cuvintele ei sunt veritabile maxime: eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte, Cine nu incearca, nu izbuteste. Cand e ...