Viața lui Constantin Noica

Provenit dintr-o familie cu vechi radacini aromane, al carei nume putea fi gasit in secolul al XIX-lea in numeroase regiuni din sudul Dunarii, Constantin Noica, al treilea copil al lui Grigore si Clementa Noica, s-a nascut in comuna Vitanesti din judetul Teleorman in 12 iulie 1909. Cine ia in mina o carte a lui Noica cautind in fisa biobibliografica data de nastere a filozofului, da peste o dubla data: 12 si 25 iulie 1909. Explicatia e simpla: in 1919, statul roman a adoptat calendarul gregorian (Biserica ortodoxa va adopta acelasi calendar cinci ani mai tirziu) si, gratie decalajului de 13 zile fata de cel iulian, toate datele anterioare anului 1919 au primit, ca surplus numeric, 13 unitati. Pentru a nu se crea insa confuzii temporale, multa vreme cele doua calendare au fost folosite in paralel, si de aici cele doua numere care apar in dreptul zilei de nastere a lui Noica. Oricit ne-am stradui sa gasim in locul de nastere a lui Noica sau in familia in care s-a ivit semne prevestitoare ale vocatiei lui Noica, nu vom gasi. Comuna de cimpie, cu largi intinderi netede inlauntrul carora ochiul nu are de ce sa se agate, Vitanesti nu are nimic dintr-o asezare in care sa simti ca acolo se poate face filozofie. Daca este adevarat ca fiecare loc isi are spiritul lui, un genius loci, peisajul Vitanestiului nu-ti ofera nici un motiv sa crezi ca, in acele imprejurimi, spiritul locului ar fi unul al filozofiei. Cu familia lucrurile stau aidoma ca in cazul cimpiei: platitudine stearpa a unui neam de altfel viguros genetic si financiar, dar suferind de o nevolnicie crasa in lumea spiritului. Simplu spus, propensiunea culturala a familiei Noica in tinuturile romanesti nu a depasit niciodata pragul obisnuit al implinirii umane, spre care tind oamenii normali: capatarea unui statut social trainic, imbratisarea unei meserii aflate la moda (medic, avocat, inginer) intemeierea unei familii solide printr-o buna alianta matrimoniala si, apoi, umplerea timpului cu tabieturi mondene: calatorii in strainatate, vilegiaturi in statiuni celebre, frecventarea unor cercuri cit mai apropiate protipendadei politice si financiare. In acest climat de domestica si previzibila viata, aparitia lui Noica a insemnat, in raport cu spiritul traditional al familiei, un caz aberant. Caci este o aberatie sa-ti arati totala inaptitudine, ba chiar intreaga desconsiderare fata de toate indeletnicirile practice in care ceilalti membri ai familiei exceleaza. Cind ai un tata mosier mare, cu peste 40 000 de hectare de pamint, ale carui pasiuni sint agricultura, calaria si femeile frumoase, ba chiar cind ai un frate medic, a carui mare si unica pasiune este rugby-ul, cum poti tu, Constantin Noica, dind la o parte fagasul cutumei, sa te apuci sa faci filozofie? Iata asadar lumea in care Noica a aparut: o imprejurime naturala straina filozofiei si o familie bine implintata in traiul cimpenesc al ethosului rustic. Partea buna a acestei stari de lucruri este ca, traind in bunastare si ...