1. Mitul jertfei creatoare
Mitul creatiei sau "mitul estetic" a mentinut un interes constant in randul folcloristilor, datorita largii arii de raspandire a motivului sau central, adica a jertfei pentru creatie, cat si a obiceiurilor care l-au generat. Astfel, legenda apare in special la popoarele din sud-estul Europei, in diferite variante care difera prin numele artistului, prin jertfa infaptuita sau prin natura constructiei, iar ritul savarsit apare pe toate continentele. Mitul este deosebit de profund, fiindca, dupa cum arata Mircea Eliade, modelul sau este un act primordial. In felurite cosmogonii zeul suprem a creat cosmosul prin sacrificarea rituala a unei fiinte vii. Omul nu poate crea decat repetand si actualizand gestul primordial. Folcloristii autohtoni, prin dictionare referitoare la figurile mitologice, datini si obiceiuri traditionale, la fel ca unele dictionare de sociologie si antropologie, ofera unele informatii despre teoriile si conceptele folosite in acest domeniu. Cea mai apropiata lucrare de un asemenea obiectiv ar fi Enciclopedia religiilor, coordonata de Mircea Eliade si publicata in 1987. Caracteristica esentiala a strategiei stiintifice preconizata constant de Mircea Eliade este atacul lateral al izvoarelor si al temelor: autorul vine din domeniul istoriilor religiilor, al mitologiei si al etnologiei ca, dupa lungi si tensionate aventuri intelectuale sa patrunda in miezul filozofiei si sa formuleze raspunsuri insolite, adanc intemeiate, la cele mai acute probleme ale gandirii abstracte contemporane.
Trecerea sufletului fiintei vii in corpul arhitectonic pune in lumina o inrudire cu stravechile mituri care vorbesc de comicizarea haosului primar prin sacrificarea unui gigant. In credinta babiloniana, lumea a fost creata de Marduk prim uciderea monstrului marin Tiamat. Tema sacrificiului suprem isi gaseste amprenta si in alte culturi, jertfa zidirii este pretutindeni cunoscuta, legendele crescute din amintirea acestui ritual nu au fructificat pe nivel literar decit in sud-es-tul european, din Grecia si pina in Ungaria. Numai aici si-au capatat ele o autonomie care le-a ingaduit sa circule ca atare si sa-si sporeasca treptat continutul epic si dramatic. Jertfele umane erau cu siguranta cele mai socante aspecte ale civilizatiei aztece. Se credea atunci ca universul creat de zei se distruge incetul cu incetul, o data cu trecerea timpului.
Barlea Ovidiu, Istoria folcloristici romanesti, Ed. Enciclopedica Romaneasca, Bucuresti 1974.
Gabriel Liiceanu, Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii, Editia a doua revazuta, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p. 47.
George Calinescu, Istoria literaturii romane,Compendiu, Ed. Litera International, Bucuresti - Chisinau, 2003, p. 42.
Mircea Eliade, Mesterul Manole, Studii de etnologie si mitologie, Ed. Eikon, Cluj- Napoca, 2007, p. 193
Mircea Eliade, Comentarii la Legenda Mesterului Manole, Editura Publicom, Bucuresti, 1943, pg. 21 - 22.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
