Tudor Arghezi

Poet al atitudinilor lirice si al abisurilor infernale, Tudor Arghezi a ramas intotdeauna acelasi netulburat poet in inima caruia, ca intr-un potir de sfanta impartasanie, totul se sanctifica si se armonizeaza. Nu e in literatura noastra al doilea care sa manuiasca, cu aceeasi dextera simplicitate, crinul si matraguna, seraful si diavolul, litania si blestemul. Versul sau e cand suspin si cand apa tare, cand punte spre paradisuri nevinovate si cand tunel spre bogiile dantesti." (Perpessicius)

Poet, prozator si publicist de marca al literaturii romane interbelice, Arghezi reprezinta in cultura noastra o personalitate greu definibila, controversata, insa fascinanta prin complexitatea ei. Oglinda a vietii zbuciumate, pline de eprevazut - a fost de doua ori detinut politic, calugar, diacon la Mitropolie, muncitor in fabrica, ceasornicar si bijutier - , opera sa impresioneaza prin vastitate, prin multitudinea speciilor abordate, prin problematica variata, prin curajul afirmarii unor modalitati estetice noi, socante la vremea respectiva. Ca poet, a avut tangente cu toate curentele vremii, insa nici unul nu si l-a putut revendica pe deplin, apartinand, deopotriva, romantismului, realismului, simbolismului, clasicismului, expresionismului. Tudor Vianu il considera cel mai mare poet de la Eminescu incoace, avand aceeasi influenta binefacatoare asupra limbajului poetic romanesc.