Titu Maiorescu

In anul 1863 a luat fiinta la Iasi societatea culturala Junimea din initiativa unor tineri intelectuali intorsi de la stidii din marile universitati europene: Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Pertre Carp, Teodor Rosetti si Titu Maiorescu.

Acesta din urma a fost mentorul si conducatorul acestei grupari culturale si a avut o importanta covarsitoare prin actvitatea si studiile publicate asupra dezvoltarii literaturii moderne romanesti.

Activitatea lui culturala a fost mult mai complexa pe de o parte in calitate de mentor si indrumator al soc. Junimea iar pe de alta parte ca autor al mai multor studii in domenuiul lingvistic, al istoriei si criticii literare. In doemniul criticii si istoriei literare este autorul celebrelor critice si al unor pertinente comentarii si interpretari ale fenomenului lit.

rom. A luat atitudine impotriva exagerarilor latinistilor si etimologistilor. Alt studiu este despre neologisme in care recomanda folosirea cu masura a acestora.

Titi Maiorescu a realizat si un studiu, O cercetare critica asupra poeziei rom. de la 1867 din necesitatea stabilirii unor principii estetice din perspectiva carora trebuiau evaluate, apreciate, creatiile lit.

rom. care ari fi meritat sa fie incluse in acea antologie de poezie romaneasca. Autorul realizeaza acest articol in 2 capitole si anume conditiunea materiala a poeziei si cea ideala a poeziei. Aici se pun in discutie probleme referitoare la forma si continutul operei lit.

si in special al poeziei si contine unele idei, conceptii de teorie si critica literara care au fost dezbatute si de alte presonalitati din lit.

universala. In primul cap., conditiunea mat., T. Maiorescu, incluzand poezia in randul celorlalte arte defineste menirea acesteia de-a exprima frumosul in forma sensibile.

Comparand lit.

cu pictura, sculptura (care opereaza cu materiale concrete), Maiorescu evidentiaza caracteristica esentiala a poeziei ca o arta ce opereaza cu un material abstract, sensibil si acesta este cuvantul. Pnetru a spori gradul de expresivitate al cuvintelor, criticul recomanda utilizarea in poezie a figurilor de stil; aceasta de altfel are rolul de a emotiona, de a impresiona pe cititor si aceasta se poate realiza cu ajutorul imaginilor artistice.

Partea a-2-a: conditia ideala a poeziei. Este pusa in discutie problema continutului stiind ca orice opera lit Autorul evidentiaza ideea ca in opera lit.

sunt exprimate intodeauna numai sentimente si niciodata idei, pt. ca ideile, teoremele, conceptele apartin domeniului stiintific. Precizand ca stiintele se ocupa de idei, adica de adevar, T. Maiorescu sublineaza ca lit., poezia trebuie sa exprime frumosul, iar ideile numai atunci cand sunt manifestate in materie sensibila. In studiul intitulat In contradeviatiei de azi in cultura rom., T. Maiorescu comabate imitatia mecanica a formelor de cultura, civilizatie occidentala din tarile civilizate avansate considerand ca acestea nu raspund realitatilor rom. si ca ele devin niste forme fara fond.

Este expriamta ...