Vorbim. Comunicam. Suntem oameni. Dar azi vorbim mai mult si comunicam mai putin. Folosim ticurile verbale si automatismele in exprimare, aglomeram verbe si inghesuim in limba vorbita cat mai multe neologisme si termeni tehnici. Tendinta actuala a limbii vorbite este aceea de cautare a noi forme de exprimare mai nuantata pentru formularea si transmiterea ideilor. Dar dorinta de exprimare excesiv de,, literara, necunoasterea sensului cuvintelor rostite, utilizarea argoului si exprimarea prin cuvinte scurte si simple spuse in ritm accelerat conduc la efecte opuse. Toate aceste inconveniente ale limbii vorbite au aparut din ritmul rapid specific vietii moderne care solicita o modalitate de expresie cat mai economica, dar si din dorinta de exprimare cat mai,, eleganta, astfel evidentiindu-se legatura dintre limba si societatea in care isi indeplineste functia de comunicare. Intre sintaxa si stilistica exista o stransa legatura. Prin sintaxa, cel care vorbeste comunica ceva, imprimand si o nuanta particulara constructiei gramaticale. Asocierea intr-un anumit fel a cuvintelor, alegerea unor anumite constructii, determinarile cautate sau topica schimbata au un rol important in comunicare. Vorbitorul care-si propune sa incarce cu o nuanta afectiva comunicarea evita exprimarea comuna utilizand anumite forme care, fara sa fie incorecte din punct de vedere gramatical, sunt originale, mai putin obisnuite.
Structura sintactica poate defini mediul in care se desfasoara actiunea, cultura celui care vorbeste, intentiile stilistice ale vorbitorului, ilustrand legatura stransa dintre gandire, limba, stil.
Pentru limba romana literara se accepta in general existenta urmatoarelor stiluri functionale: artistic, tehnico-stiintific, juridic-administrativ. In afara de acestea exista si variatii care pot fi incadrate in stilurile functionale: publicistic, familial/colocvial, oratoric, epistolar, telegrafic.
Stilul colocvial (al conversatiei uzuale) indeplineste functia de comunicare intr-o sfera restransa, cu o arie tematica foarte vasta, dar cu o problematica simpla. Acest stil este unica sfera de intrebuintare a limbii in care este posibila dezvoltarea spontana, neintentionata a limbii.
Scoaterea in evidenta a unui element din comunicarea careia vorbitorul ii atribuie mai multa importanta se realizeaza prin mai multe mijloace: sintactice: topica, repetitia, dublarea, elipsa, constructii perifrastrice (de genul- ce e rau ca nu am timp? ). fonetice: accentul logic sau sintactic, variatia de tempo.
De multe ori sunt utilizate simultan cate doua din mijloacele prezentate. Diversitatea structurii sintactice corespunde mobilitatii ideilor, se distinge in dinamica frazei, ritmul gandirii transmitandu-se contextului lingvistic. Structurile sintactice sunt nu numai intelese ci si simtite si se adreseaza atat intelectului cat si afectivitatii. Un rol deosebit il are accentul logic sau sintactic pe care Eminescu il numea,, sufletul vorbirii. ...
Dictionar de termeni literari"- Ed. Academiei R.S.R. 1976
2. ,,Limba romana contemporana" - Dr. M. Cerkez - curs CREDIS
3. ,,Gramatica si stilistica" - C. Ionescu si M. Cerkez - Ed. All 1997
4. ,,Gramatica pentru toti" - M. Avram - Ed. Academiei R.S.R. 1986
5. ,,Sinteze de limba romana" - coord. Th. Hristea - Ed.Did. Ped. 1981
6. ,,Gramatica de baza a limbii romane" - I. Coteanu- Ed. Albatros 1982
7. ,,Limba romana corecta" - coord. V. Breban - Ed. Stiintifica 1973
8. ,,Limba romana elemente de vocabular" - V. Picu si A. Arghirescu - Ed. Corint 1997
9. ,,Limba si literatura romana"- coord. Eugen Simion- Ed. Corint 200
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
