Shakespeare

Opera de baza a primei perioade de creatie a lui Shakespeare este suita cronicilor sale, care constituie, in ansamblu, o epopee inchegata. Aceasta incepe cu evocarea primelor izbanzi ale poporului englez asupra despotismului si agresorilor straini (in Regele Ioan) si se termina cu prabusirea lorzilor feudali si incoronarea primului Tudor. Virtutile cu care, dintre toti regii Angliei, Shakespeare l-a dotat pe Henry V, facand din el un rege bun. Shakespeare era partizanul unitatii nationale anti feudale pe care, urmarind-o in incalcitele evenimente povestite de cronicarul Holinshed, - principala-i sursa in scrierea dramelor istorice o intrevede in consolidarea autoritatii regale. Intr-adevar, pana la urma aceasta autoritate, bazandu-se pe oraseni, a infrant puterea nobilimii feudale si a intemeiat monarhii mari, nationale, in care si-au gasit dezvoltare natiunile europene contemporane precum si societatea burgheza contemporana (Marx). Dramaturgul a desavarsit schita fugara desprinsa din materialul sarac pe care il avea la indemana, cu trasaturi si date pe care le avea din timpul lui sau intervenind direct prin intermediul glasului chorului din prologuri. Democratismul shekspirian, la care s-au referit multi comentatori izvoraste din gandirea inaintata a omului Renasterii tarzii de la care se revendica continutul de idei al operei sale. Acceptand necesitatea istorica a monarhului bun, el il investeste cu utopica putinta de a solutiona gravele problemele ce agitau spiritul vremii sale, prin imbinare virtutilor umaniste cu practica vietii: Dramele istorice ale lui Shakespeare sunt superioare sangeroasele tragedii ale contemporanilor sai, prin felul realist in care el patrunde semnificatia procesului istoric dat. La el, vechiul, reprezentat prin lorzii belicosi, pierde terenul, nu pentru ca acestora le-ar lipsi virtutile luptei (Hotspur si chiar Richiard III se diting in batalii), ci fiindca impotriva lor lupta timpului: In epopeea nationala a lui Shakespeare rasuna ecoul tuturor revendicarilor progresiste ale luptelor antifeudale ce vor framanta Anglia pana in pragul veacului al XIX-lea. Lumea uriasa pe care o manuieste titanul Renasterii engleze este vie si variata. Pe cele cateva scanduri ale unui scene minuscule si primitive, publicul sau era invitat sa priveasca cu ochii luminati de poezie: curtea regala, taverna londoneza, castelul mohorat medieval, curtea modesta a unui han, casa unui functionar de provincie. Pe un fragment din acest gigantic tablou apare figura joviala si cantecul lui Falstaff, cel mai iubit erou al lui Shakespeare. Cineva l-a numit Hamlet pe dos si pe buna dreptate. In ciuda viciilor sale, sir John este un mare copil, un copil al Renasterii, iesit din paleta generoasa a pictorilor flamanzi adus in scena ca sa protesteze impotriva codicelui uscat pe care ipocrizia moralistilor puritani il scoate acum din lacra medievala pentru a-l pune in slujba filistilor burghezi viitori.

O alta problema pe ...