Semnificația visului Sărmanul Dionis

Albert Beguin, in studiul sau Sufletul romantic si visul, afirma ca in vis, si inca din acea stare de delir care precede somnul, sufletul pare sa vorbeasca un cu totul alt limbaj decat in mod obisnuit. Anumite obiecte din natura, anumite proprietati ale lucrurilor desemneaza pe neasteptate persoane si invers, cutare calitate sau actiuni ni se infatiseaza sub forma unor persoane. Acest limbaj este mai potrivit cu sufletul omului decat cel al veghei. El e . Unul dintre principalele motive romantice, daca nu cel mai important si cel mai mult dezvoltat in textul eminescian Sarmanul Dionis este motivul visului si al somnului. Structura omului romantic este una marcata de nevoia de imaginatie, de evadare din cotidian. Omul romantic are nevoie de universuri compensatorii, si unul dintre acestea este visul. La Eminescu apar trei mari ipostaze ale visului. Visul ca reverie presupune o evadare din cotidian, ca o recreare a realului in functie de obsesiile eului. Este, in esenta, o visare dirijata, cu ochii deschisi. Aceasta ipostaza se intalneste si in Luceafarul.

Visul ca eveniment oniric se regaseste in Geniu pustiu, dar si in Lucefarul. Este foarte bine pus in evidenta si foarte accentuat in proza lui Eminescu.

De asemenea, ar putea fi mentionat un tip de vis ca instrument, ca o cale de acces in lumi necunoscute, inaccesibile, alimentand nevoia de cunoastere a eului romantic si credinta lui ca exista o realitate insolita, dincolo de cea cunoscuta, dincolo de cea la care are acces omul.

In secventa introductiva din Sarmanul Dionis se accentueaza pe un flux al gandirii libere, al reveriei, care se constituie intr-o prima ipostaza a visului. Obiectul gandirii este reprezentat de conceptele despre timp si spatiu si cristalizarea unui teorii, conform careia acestea nu exista, ca ele sunt create de om, de gandirea si imaginatia acestuia: In fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu- ele sunt numai in sufletul nostru. In aceeasi ipostaza, visul ca reverie defineste natura eroului, asa cum este ea mentionata in text: Visatorul Dionis. Visul, ca eveniment oniric, ca eveniment de cunoastere este evidentiat prin trecerea eroului de la ipostaza de Dionis la cea de Dan. Visul apare in urma lecturii unei carti de magie, de astrologie. Lumile in care vrea sa calatoreasca Dionis sunt lumi care se formeaza aievea asa cum le doresti. Citind cartea si ascultand cantecul suav al clavirului, el isi inchise ochii ca sa viseze in libertate. Acest moment are o semnificatie cruciala. Acum se manifesta refuzul personajului fata de lumea reala si refugierea acestuia in imaginar, in vis, un vis lucid al mintii si al sufletului. Se accentueaza jocul dintre realitate si vis, pentru ca realitatea este folosita de Dionis ca un pretext de a fugi in lumile proiectate, visate. Un bun exemplu, in acest sens, este episodul cu ...