Schimbarea la Fața a României

Dintre toti ganditorii romani din perioada interbelica, autorul care pune tineretului cele mai dificile probleme de intelegere si interpretare este Emil Cioran. Dupa studiile clasice la liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucuresti. A fost coleg cu Constantin Noica si elev al lui Tudor Vianu si Nae Ionescu. Bun cunoscator al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, si mai ales pe Friedrich Nietzsche. Înca din tinerete a aratat înclinatie spre agnosticism, aparându-i evidenta "incovenienta existentei". În timpul studentiei a fost în mod deosebit influentat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages si Martin Heidegger, precum si de filozoful rus Lev Sestov.

În paginile ce urmeaza se va putea citi o prezentare amanuntita a cartii "Schimbarea la fata a Romaniei", scrisa de E.M. Cioran la 24 de ani, în contextul în care Cioran nu poate fi criticat decât întelegând perioada in care a trait si factorii care prezentau o sursa de inspiratie pentru gânditor. În ce masura contextul romanesc în care autorul s-a nascut, apartenenta lui la o generatie de tineri intelectuali straluciti, nascuti in primul deceniu al acestui secol, a reprezentat o influenta majora sau cum situatia socio-politica si istoria Romaniei "renascute" dupa primul razboi mondial l-au influentat pe Cioran sa isi exprime atat de frecvent si de transant aversiunea fata de istorie si sa conteste sensul oricarei activitati politice? Toate acestea pe un fond religios original, conceptii unuice legate de Dumnezeu, Moarte sau Religie, induse intr-o oarecare masura de tatal sau, Emilian, preot in satul Rasinari.

În orice actiune a omului judecatiile de valoare si implicatiile existentiale se afla intr-o stransa relatie, care se manifesta nu numai în virtutea unei relatii cauzale simple. Cand actionam, ne punem într-o situatie, "cream o noua situatie"1. În propriul nostru sistem de referinta am actionat pentru ca "asa e bine", dar influenta factorilor externi schimba acest mecanism. Uneori traim simultan în doua sisteme de referinta: unul al nostru si celalalt al lumiiinconjuratoare. În contextul acesta se înscrie atitudinea de repulsie simtita de tanarul autor in cartea "Schimbarea la fata a Romaniei". Orice actiune genereaza, la nivel individual ordinea, dar mentine în acelasi timp haosul.

1Michael Finkenthal, "Ispitele lui Cioran", ed Univers, Bucuresti, 1999, pag 157

Poate ca deschiderea catre Dumnezeu, patrunderea lui în lumea autorului, pentru ca el sa se ingrijeasca de coordonarea dintre cele doua sisteme, a fost primul gest de aparare a lui Cioran .

Acest lucru este negat imediat tocmai pentru ca Cioran afirma: "Ideea de Dumnezeu este cea mai practicata si cea mai periculoasa idee din cate s-au conceput vreodata. Pe ea se salveaza si pe ea se prabuseste omenirea.«Absolutul» este o prezenta dizolvata în sange"2.

Este evident faptul ca "Schimbarea la fata a Romaniei", nu este o simpla carte, ci un pamflet, un rechizitoriu, o luare in raspar a tuturor doctrinelor consacrate si evident Cioran a adus in cultura romanesca un "Dumnezeu" propriu.

Pentru a putea întelege unicitatea operei sale, o opera în "continua metamorfoza, al carei sens asteapta sa fie dezvaluit"3, trebuie analizate textele mai multor carti esntiale care apartin operei lui Cioran, dar în acelasi timp trebuie gandit totul critic si avute in vedere posibile influente ale epocii in care autorul a trait.

Fiecare pagina a acestui autor caustic si negativist iti da putere si nu te îndeparteaza de el, chiar daca la prima vedere opera lui este greoaie. Citindu-l putem observa ca autorul care visa la "o gandire care sa nasca idei si cuvinte în stare sa incendieze pagina pe care erau asternute"4, s-a temut chiar el de lucrurile acestea.

Despre "Schimbarea la fata a Romaniei" E.M. Cioran avea sa afirme, dupa jumatate de secol de la publicarea ei:"Am scris aceste divagatii în 1935-1936, la 24 de ani, cu pasiune si orgoliu. Din tot ce am publicat in romaneste si in frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp îmi este cel mai strain. Nu ma regasesc în el, desi îmi pare evidenta prezenta istoriei mele atunci"5.

Este evident ca acest volum s-a nascut din exasperarea de a apartine, prin nastere unei culturi mici, sau mai precis unui popor care, neputandu-se împlini spiritual si politic,