Sara pe deal Mihai Eminescu

In aceasta poezie, poetul isi arata sentimentul de dragoste. El viseaza, in vis intalnindu-se cu iubita lui.

Poezia este o idila, in care se realizeaza un echilibru intre planul sufletesc si planul natural. Relatia dintre cele doua planuri dezvaluie imagini vizuale: turmele-l urc, oameni cu coasa-n spinare vin de la camp si imagini auditive, melodioase si melancolice: buciumul suna cu jale, apele plang, scanteie-n vant cumpana de la fantana, fluiere murmura-n stana, toaca rasuna mai tare, clopotul imple cu glasul lui sara. In prima strofa este descrisa natura si locul unde cei doi indragostiti se vor intalni. Sentimentul dominant este melancolia. Personificarea Apele plang, clar izvorand din fantane este imaginea izvorului. Iubitul isi imagineaza iubita, care-l asteapta sub salcam. Turmele care urca pe deal si stelele prevestesc sosirea noptii. Aici se impletesc planul terestru cu cel cosmic.

In a doua strofa este descris portretul iubitei. Intalnim epitete in versul luna pe cer trece-asa sfanta si clara. Stelele nasc umezi pe bolta senina reprezinta lacrimile fetei.

In strofa a cincea, iubitul isi imagineaza ca impreuna cu iubita lui va petrece toata noaptea, iar in ultima strofa, iubitii vor adormi surazand unul langa altul sub inaltul, vechiul salcam. Prin intrebarea finala Astfel de noapte bogata, cine pe ea n-ar da viata lui toata? poetul exprima ideea ca pentru o astfel de iubire merita sa-ti sacrifici viata.

Poezia este scrisa in monorima, cu masuri de 12 silabe.

...