Povestea lui Harap Alb

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in Convorbiri literare, in 1877, in care protagonistul trece printr-o serie de intamplari miraculoase. Tema basmului este lupta binelui impotriva raului.

Basmul cult este o specie narativa a carei structura epica se supune unor stereotipii. Acestea vizeaza atat constructia subiectului, structura narativa, cat si constructia personajelor. Personajele sunt purtatoare ale unor valori simbolice, implicate intr-o actiune cu specific fabulos, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.

Basmul particularizeaza categoria fantasticului sub forma fabulosului si a miraculosului. Aceasta presupune ca personajul si lectorul accepta existenta unor alte legi ale naturii decat cele ale lumii reale, obiective, prin care supranaturalul poate fi explicat. Supranaturalul nu provoaca reactii de uimire sau de teama. Miraculosul si fabulosul propun o lume care isi afla explicatiile in ea insasi, fapt care duce la inexistenta acelei ezitari, specifice fantasticului propriu-zis. Actiunea basmului este simpla, se desfasoara linear prin inlantuire si respecta modelul structural stereotip: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), un eveniment sau o secventa de evenimente care deregleaza echilibru initial lipsa/ prejudiciul (intriga), trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul culminant), refacerea echilibrului si rasplatirea eroului (deznodamantul). Timpul si spatiul sunt nedeterminate, din punct de vedere spatial actiunea debutand intr-un capat de lume si evoluand in alt capat de lume. Actiunea este relatata din perspectiva unui narator omniscient, uneori subiectiv, care alterneaza naratiunea la persoana a III-a cu dialogul.

Actiunea basmului urmareste modul in care personajul principal, Harap-Alb, parcurge un drum al initierii, la finalul caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior de existenta. Situatia initiala (expozitiunea) se suprapune peste o stare de echilibru. Respectand tiparul basmului, Povestea lui Harap-Alb incepe cu o formula introductiva: amu cica era odata, care avertizeaza cititorul asupra intrarii intr-o lume a povestii. Echilibrul este reprezentat de un context aproape banal: o imparatie, un crai si feciorii acestuia, iar in alt capat de lume, o alta imparatie, fratele craiului, Verde-imparat si fetele acestuia.

Dimensiunea fabuloasa a spatiului este sugerata prin fixarea celor doua imparatii: una la o margine a lumii si cealalta la alta margine a pamantului. Spatiul ramane orizontal. Nu exista, ca si in basmele populare, doua taramuri strict delimitate (taramul de sus si taramul de jos), care corespund binelui si raului.

Apare, in schimb, o geografie recognoscibila, realista.

Intriga este marcata de scrisoarea lui Verde-imparat si consta in absenta mostenitorului de linie masculina. Craiul este rugat de fratele sau sa i-l trimita pe cel mai vrednic dintre baieti ca sa ramana urmas la tron.

Din ...