Povestea Lui Harap Alb

Apare in anul 1877, fiind considerat un mic roman fantastic, apropiat de unii exegeti de bidungramul german, adica o carte de maturizare a unui tanar pus in situatia de a infrange greutatile vietii.

Ca in orice poveste, se ciocnesc fortele binelui si ale raului, acesta din urma fiind invinse. Trama urmeaza o schema obisnuita in basmele populare. Un imparat, neavand urmasi pe linie barbateasca, cere fratelui sau, imaparat intr-o tara indepartata sa-i trimita ca succesor la tron, pe unii dintre fii sai. Primind cartea de la imparatul Verde, Craiul cu trei feciori le aduce la cunostinta acestora faptul ca unul dintre ei urmeaza sa mearga la Verde Imparat spre ai urma la tron. Craiul ii pune unei probe de curaj pe baieti si numai cel mic da dovada de curaj. Acesta sfatuit de Sf. Duminica, cere tatalui sau calul, armele si hainele de mire ale acestuia. Inainte de a porni la drum, mezinul este sfatuit sa se fereasca de omul Ros si mai ales de cel Span.

Dupa ce pleaca tanarul rataceste intr-o padure si-i iese in cale tocmai un span, care-si ofera serviciile. Dupa doua respingeri, spanul este acceptat, mai cu seama ca aparea cu infatisarea schimbata. Prin siretenie, Spanul il obliga pe Harap-Alb sa-i jure supunere, iar rolurile se inverseaza. Ajunsi la curtea lui Verde imparat, Spanul este primit cu cinstea cuvenita succesorului, in timp ce Harap-Alb este trimis la grajd, unde urma sa indeplineasca porunca Spanului: sa ingrijesti de calul meu ca de ochii din cap. De acum vor urma cele mai grele incercari pentru a satisface cererile imparatului, dar si cu gandul ca adevaratul nepot al imparatului va muri.

Prima proba consta in aducerea de salati din Gradina Ursului. Cu ajutorul Sf. Duminici caruia tanarul ii daduse de pomana, ursul fioros este adormit si Harap-Alb duce salatile la imparatie.

Urmatoarea proba, mai dificila, consta in aducerea pieii unui cerb, batute cu pietre scumpe. Si de asta data, sluga stapanului este ajutata de Sf. Duminica. In ultima proba, cea mai grea, Harap Alb este trimis sa o caute pe fata imparatului Ros. Pe drum, tanarul intalneste o nunta de furnici trecand un pod. Pentru ca nu le-a strivit, ci a trecut prin apa, o furnica ii daruieste o aripa miraculoasa a carei aprindere ar fi atras venirea in ajutor a furnicilor. De la caraiasa albinelor primeste de asemenea, o aripa pentru ca le ajutase, improvizandu-le un stup. Dupa aceste doua intalniri aflate sub semnul fantasticului, urmeaza alte cateva, in timpul carora se va constitui o ceata tare ciudata.

Momentele care urmeza constituie o abatere de la una din trasaturile folclorului romanesc si anume armonia dintre etic si estetic, in sensul ca de regula, personajele care simbolizeaza binele, adevarul si drepatatea sunt si de-o exemplara frumusete fizica, in timp ce fortele raului sunt hidoase, monstruoase, caricaturale. Este vorba de niste aparitii cu totul neobisnuite, aflate sub semnul hiperbolei de tip grotesc: Gerila, Setila, Flamanzila ...