Popa Tanda

Nuvelele lui Ioan Slavici sunt realiste, deoarece autorul a observat indeaproape viata taranilor Ardeleni si prezinta in opera traiul saracacios al acestora.

Nuvele Popa Tanda de Ioan Slavici, publicata in 1875 este o opera epica pentru ca Slavici nareaza fapte si intamplari care au in centrul lor pe preotul Trandafir. Principalul mod de expunere este naratiunea la persoana a III-a prin care se relateaza actiunea si se construieste personajul principal.

Tema nuvelei ilustreaza prefacerea satului, intitulat sugestiv Saraceni. Titlul il constituie porecle pe care taranii din Saraceni I-au dat-o preotului Trandafir, in urma incercarilor de a-i determina sa munceasca. Porecla Tanda vine si de la verbul, a tandali adica a- si pierde timpul, a lucra incet.

Nuvela incepe prin prezentarea preotului Tradafir, fiul dascalului Pintilie din Butucani. De la inceput este precizat spatiul actiunii, satul Butucani iar timpul este numai presupus in a doua parte a secolului XIX. -lea. Dupa moartea tatalui sau, el a ajuns preot in satul Butucani, dar pentru ca era cam aspru la vorba, oamenii s-au simtit jigniti de vorbele lui.

Satenii au mers la protopop ca sa-si arate nemultumirea iar parintele Trandafir a fost mutat de la Butucani la Saraceni. Satul Saraceni era situat pe o vale seaca, un tinut unde nu se putea cultiva nimic. Casele erau rare, darapanate si aveau acoperisuri de paie amestecate cu fan, iar oamenii erau atat de saraci incat nu aveau nici garduri. Biserica era la fel ca si gospodariile taranilor. Saracenii era un sat fara popa, pentru ca nici unul nu statea mai mult de trei zile.

Parintele Trandafir intelege ca atata timp cat saracenii vor fi saraci, nici el nu va avea ce manca si se hotareste sa faca oameni harnici din ei.

Desfasurarea actiunii In prima duminica toti taranii au venit la biserica din curiozitate, iar parintele Trandafir a tinut o predica despre datoria omului de a iubi viata frumoasa. Tot el spunea ca oamenii care nu se straduiesc sa-si faca un trai mai fericit sunt pacatosi. Satenii l-au ascultat cu interes si se minunau de el. In urmatoarele duminici oamenii n-au mai venit la biserica. Vazand aceasta atitudine a taranilor, preotul se ducea el la oameni si unde-i vedea acolo le tinea predici. Dupa un an de zile oamenii stiau ce ar trebui sa faca, dar nu faceau nimic concret. Atunci preotul a inceput cu batjocura si unde gasea un om il facea de ras fie ca n-avea camasa spalata fie ca avea casa fara acoperis. Atunci satenii satui de predicile lui, i-au spus Popa Tanda si asa i-a ramas numele. Preotul a trecut apoi la jignit dar oamenii au inceput sa se revolte si i-au spus ca vor mergea la episcopie sa-l scoata din Saraceni. Episcopului i sa facut mila de preot si i-a dat dreptate ca taranii trebuiau ocarati pentru lenea lor.

Parintele o ducea foarte greu, avea trei copii, iar preoteasa zacea bolnava la pat. In partea a doua parintele Trandafir se hotareste sa aiba grija de gospodaria si de familia sa in primul rand. Cand a venit ...