Popa Tanda

Scrie nuvela Popa Tanda in anul 1873 si o citeste la Junimea in 1874. Nuvela apare in convorbiri literare, in iunie 1875. Specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ, dar cu o actiune mai complicata decat schita si cu un conflict mai puternic, la care participa un numar mai mare de personaje, nuvela pune accentul pe complexitatea personajelor, prezentate in mediul lor de viata. Opera literara Popa Tanda de Ioan Slavici este o opera epica, intrucat exprima indirect sentimentele de admiratie si atitudine de aprobare fata de parintele Trandafir, alll-a si in general obiectiv, rare ori subiectiv, cand face observatii si digersiuni, punctul sau de vedere coincide cu cel al personajului: Ei! spuna cu suflet: sa nu se mai manie parintele Trandafir! Actiune nuvelei este mai complicata decat a schitei si se desfasoara cronologic, dupa toate momentele subiectului operei literare. In expozitiune este prezent parintele Trandafir ca fiul al dascalului Pintilie din Butucani.

Baiatul ajunge preot in satul tatalui sau. Intriga consta in mutarea parintelui Trandafir in satul Saraceni de catre protopop pentru o buna intelegere intre sateni. Desfasurarea actiunii - el descopera ca satul Saraceni era un sat de oameni lenesi si saraci. El vrea sa le schimbe mentalitatea prin predica, sfat, badjocura si ocara iar cand constata ineficienta acestor metode apeleaza la exemplul personal. Punctul culminant - La rascrucea drumurilor care merg pe Valea Seaca si pe Valea Rapitii, saraceanul se opreste intotdeauna asteptand intrebarile admirative ale drumetilor ca sa se poata mandri cu satul sau. Deznodamantul - Satul Saraceni a devenit, dupa zece ani, un sat frumos si instarit cu case mari, cu biserica, cu primarie, scoala si cu gradini de pomi fructiferi. Parintele Trandafir, imnatranit cu zece ani isi creste nepotii, dar a ramas la fel de verde, vesel si harnic . Satenii il iubesc acum pe preot numindu-l omul lui Dumnezeu In cadrul actiunii exista un conflict puternic atat exterioar, intre preot si enoriasi, cat si unul interior, care se da un sufletul preotului, intre dorinta de a schimba mentalitatea aoamenilor si neputinta lor de a realiza ceva cu predica, badjocura, sfaturile sau ocara.

In nuvela exista un numar mai mare de personaje decat in schita: personajul principal: preotul; personaje secundare: satenii, nevasta, copii, Marcu Florii Cucului; personaje episodice: Mariuca, Trandafirica, Coste.

Accentul cade insa asupra caracterizarii complexe a personajului principal si nu asupra actiunii, caci preotul este prezent in evolutia sa in stransa legatura cu celelalte personaje.

Operei ii este specifica oralitatea, vorbirea populara, care da expunerii un caracter viu si spontan. Prin toate aceste trasaturi specifice operei epice opera literara Popa Tanda are toate notele definitorii ale unei nuvele cu valore morala, popular- ...